Revoltă, multă revoltă ar încerca pe oricine ar afla despre trista viață a lui Andrei, băiețelul care a venit pe lume cu inimioara bolnavă. Din fragedă pruncie umblă cu biata sa mamă prin spitale, doar-doar vreun doctor i-o repara găurile pe care le are în inimă… Iar acest lucru, într-o Românie membră a Uniunii Europene, încă nu s-a întâmplat. Motivul? Lipsa banilor, spune sărmana sa mamă. Numai sufletul său știe cât s-a luptat, cât a răbdat, cât a strâns din dinți de foame numai ca să adune, din munca ei cu ziua, barem banii necesari atâtor drumuri… Și să mai lase și acasă câte ceva surorilor lui Andrei, două fetițe acum în vârstă de 13, respectiv 10 ani, eleve la școala din Mărășești.
O mamă simplă ce a îndurat ani de zile, alături de micuții ei, și agresiunile tatălui acestora, până când a avut curajul să spună Stop! Să se despartă, să ceară pensie alimentară și să-și vadă de viață mai departe, având ca cel mai înverșunat obiectiv însănătoșirea lui Andrei. „Când avea trei luni jumate a început să facă crize. Se învinețea tare și nu mai respira cum trebuie. Am fost cu el mai întâi la spital la Focșani. Ne-au dat trimitere la «Sfânta Maria» din Iași. Acolo i-au făcut investigații, mi-au explicat doctorii că Andrei s-a născut cu niște găuri în inimă și că e de operație. Și de atunci, tot mergem la control, la control și de operat nu-l mai operează! Am fost cu el și la Târgu Mureș. Acolo mi-au zis că nu poate fi operat că are amigdalită și polipi și să-l operez întâi de astea”, a explicat Marilena.
Până pe la 7-8 ani, spune femeia, Andrei a tot făcut convulsii. Se trezea noaptea tremurând cumplit, fără să țină minte a doua zi ce s-a întâmplat cu el. În urma tratamentelor făcute, cu timpul aceste convulsii au dispărut, însă zilnic copilul ia medicamente care să-i ajute inimioara să funcționeze. Chiar și în regim de avarie, numai să funcționeze! Pentru că diagnosticul lui Andrei este grav. Foarte grav: defect septal ventricular tip subaortic; defect septal atrial tip ostium secundum; refulare tricuspidiană gr. II; refulare mitrală gr. I-II. Iar în urma examenului endocrinologic a rezultat că suferă și de obezitate și tetamie hipocalcemică.
Un elev de „Foarte bine” care iubește lectura
Cu speranța în suflet, așa a venit Andrei ieri de la școală, auzind că îl caută „de la ziar”. Cu speranța că undeva, cumva, cineva va face o minune și pentru el. Cineva o să-l ajute să aibă și el banii cu care să-și poată cumpăra sănătatea. Doar zâmbetul trist și cearcănele albastre trădează faptul că ceva nu e în regulă cu el și cele câteva kilograme pe care le are în plus față de copiii de vârsta lui. Cu mare sfială, spune că și-ar dori să poată alerga, să poată merge cu bicicleta, să poată bate mingea cu prietenii de generație. I-ar plăcea să participe la orele de educație fizică, dar… „Nu am voie să fac efort, din cauza găurilor din inimă. Mi-ar plăcea, dar nu pot. Nu vreau să mor!”, a spus sărăcuțul, iar aceste ultime vorbe ieșite din gura unui copil ne-au lovit direct în suflet. Acele ultime vorbe, în tot acel decor: o casă netencuită, cu două odăi și-un hol.
Din cele două odăi, doar una este locuibilă și acolo dorm, și se spală, și mănâncă, și își fac lecțiile Andrei și surorile lui. În odaia aceea mică, modestă, dar strălucind de curățenie. Cu toată sărăcia, mama celor trei frați face tot ce poate pentru ca ei să aibă condiții decente de viață. Iar copiii o răsplătesc așa cum se pricep ei mai bine: învățând. „Îmi place mult la școală”, spune Andrei. „Chiar merg foarte bine cu școala. Sunt în clasa a IV-a și am calificative de «bine» și «foarte bine». Cel mai mult îmi place limba română. Literatura. Îmi place mult să citesc, iau cărți de aici, de la noi de la bibliotecă și când le termin, le duc înapoi. Ultima dată am citit «Făt frumos din lacrimă». Mi-a plăcut mult”, a relatat băiatul.
Modest și conștient de sărăcia în care trăiește, Andrei nu vrea să-și supere mama dorind ceea ce vede că alți copii au: haine frumoase, jucării sau cărți. Știe că nu sunt bani, așa că, dacă e să insiști să afli totuși care e cea mai mare dorință a lui, îți răspunde simplu: „Să fac operația”. Știe că timpul nu curge în favoarea lui și că fiecare zi care trece poate fi, în anumite conjuncturi, și ultima. Dar speră! Speră că într-un fel, îngerașul lui păzitor va înduioșa inimile cititorilor noștri, astfel încât să-l ajute să-și dobândească sănătatea.
Lupta pentru supraviețuire din te miri ce și mai nimic
În maldărul de documente medicale adunate de-a lungul timpului, Marilena, mama lui Andrei, pare pierdută. „Aș vrea să fie un medic care să se ocupe, să spună clar ce trebuie să fac”, zice. Femeia recunoaște că nu a făcut mai mult de cinci clase și tocmai de aceea, insistă ca fetițele și băiețelul ei să învețe carte. Durerea ei cea mare este că niciun doctor nu îi operează odată fiul, să-l vadă sănătos, și este convinsă că asta se întâmplă din pricina lipsei de bani. „La «Parhon», când i-a făcut cateterismul am întrebat femeile de acolo care aveau copii tot așa pentru operație, cât trebuie să dau și mi-au spus că în jur de 5-6000 de lei. Dar de unde să iau eu atâția bani? Chiar și o asistentă mi-a zis că trebuie bani. De aceea eu cred că nu-mi operează băiatul. Îmi tot spun că are ba amigdalită, ba polipi, ba nu știu ce infecție și tot mergem la control și tot nu-l operează”, explică femeia.
Pe scrisorile medicale scrie, însă, la recomandări, de exemplu: „profilaxia cu antibiotice a endocarditei bacteriene înaintea oricărei manevre chirurgicale sau stomatologice sângerânde”; „pacientul are indicație de corecție chirurgicală pentru care va reveni după rezolvarea episodului infecțios acut și completarea în ambulator a bilanțului preoperator”; „pacientul necesită tratamentul cariilor dentare și efectuarea extracției dentare”; „gastrită acută cu helicobacter pylori” și așa mai departe.
Chiar dacă ar înțelege că aceste probleme există într-adevăr și trebuie rezolvate înainte de operație, Marilena nu ar avea bani nici pentru acestea. Femeie simplă, pur și simplu nu știe cum să se mai descurce. Andrei, încadrat în gradul II de handicap, primește alocație dublă plus 67 lei lunar buget complementar, iar fetițele au alocațiile lor de 42 lei. Primăria îi acordă femeii un ajutor social de 52 de lei și o alocație pentru susținerea familiei de 300 de lei. „Tatăl copiilor a fost pus de instanță să plătească pensie alimentară câte 60 de lei de copil în fiecare lună, dar nu plătește. Zice că n-are. Ce pot să fac, dacă mă duc să-l reclam și face pușcărie ce rezolv? Așa că mă duc și muncesc cu ziua pe unde pot, ca să putem trăi, mă duc prin sat la prășit, la vie, la câmp, la porumb… Iau 30-40 de lei la zi, mă duc și muncesc și pe mult și pe puțin, muncesc și pe mâncare la copii, iau ce îmi dă omul, mălai, grăsime…. Da acum, că n-a plouat, nici porumbul n-a crescut și nu e nici de prășit… Este foarte greu”, oftează Marilena.
Dacă n-ar fi fost boala lui Andrei, zice, nu s-ar fi plâns de sărăcie, cu toate că are o rată de 180 lei lunar de plătit „că a făcut tata împrumut la bancă să-mi pot ridica și eu astea două camere” și cu toate că în fiecare săptămână este datoare câte 100 de lei la magazin. „Iau mâncare pe datorie, n-am ce să fac, și dau banii când vin alocațiile. Îmi este foarte greu, copiilor le trebuie multe, rechizite, haine, nu mai zic de detergent, șampon… Toate costă. Iar Andrei, cu problemele lui ar trebui să țină regim alimentar, dar mânâncă și el ce mâncăm și noi, n-avem încotro. Vă spun sincer, nu știu ce să mă mai fac. Mi s-a spus clar, dacă Andrei nu este operat, nu are șanse de supraviețuire. Asta e cea mai mare problemă. Sănătatea. Dacă e sănătate le faci pe toate. Dar când ai copilul așa de bolnav și n-ai bani… este groaznic”, a explicat ea.
„Nu vreau să mor!”
La 11 ani, Andrei își dorește ceea ce altor copii de aceeași vârstă nici nu le trece prin minte: o operație care să îi repare inimioara. Curând va trebui să meargă din nou la București la control și tare ar vrea să i se facă și intervenția chirurgicală. Nu îi este frică, pur și simplu vrea să scape odată! Să scape din interdicțiile pe care le are, să poată alerga și el fericit, să-și poată trăi copilăria aidoma colegilor lui sănătoși. Și pentru asta, îi trebuie bani. De drum, de internări împreună cu mama lui, de alimente, de tratamente, de medicamente, de investigații și de câte și mai câte. La doar 11 ani, e conștient că viața lui depinde de bani. Și știe că biata lui mamă nu are de unde să-i ia. „Eu nu vreau să mor! De aceea îi rog pe toți oamenii să mă ajute, și le mulțumesc la toți”, este mesajul lui Andrei, băiețelul necăjit, cu inimoara grav bolnavă, din Mărășești.
Dacă doriți să-l ajutați, o puteți suna pe mama lui la telefon 0747.845.525. Totodată, puteți trimite bani sau orice alte lucruri doriți la adresa: Vasile Marilena Petruța, strada Holdelor, nr. 3, Mărășești, județul Vrancea.
