La sfârșit de secol XX, la Mănăstirea Rogozu din Protoieria Focșani, Eparhia Buzăului și Vrancei, și-a trăit ultimii ani de viață arhimandritul Paulin Lecca, duhovnic și cărturar, autorul unor lucrări de mare interes pentru învățătura creștin-ortodoxă. În memoria sa, maica Serafima, stareța Mănăstirii Rogozu, i-a reconstituit chilia adunând mai multe obiecte de uz personal, precum și o parte din opera sa. Printre lucrările din muzeul așezământului monahal se află și un exemplar al Bibliei de la Buzău tipărită în anul 1854.
Oază de liniște și de reculegere
În ciuda altitudinii sale reduse, doar câteva sute de metri, mănăstirea Rogozu (comuna Slobozia Bradului – n.r.) se află sub o mantie de brazi seculari plantați de primii călugări care s-au stabilit aici în urmă cu peste 400 de ani. Maica Serafima, stareța mănăstirii Rogozu, susține că așezământul monahal are o vechime atestată documentar de aproape patru secole, dar primii călugări s-au stabilit mult mai devreme pe aceste meleaguri ‘binecuvântate de Dumnezeu’. ‘Prima mănăstire de călugări a fost ridicată la Rogozu în anul 1647 la câteva sute de metri depărtare în pădure, pentru ca actualul așezământ monahal să dateze din anul 1820. Pictura din Sfântul Altar s-a păstrat în întregime, iar cea din pronaos a fost repictată de doi pictori italieni. Mănăstirea a fost desființată prin decret în anul 1959, iar până în anul 1989 a fost închisă, iar aici a funcționat sporadic o casă de odihnă a Episcopiei Buzăului și Vrancei fiind cunoscută drept o zonă de liniște și reculegere prin excelență’, a mai declarat stareța Mănăstirii Rogozu.
O viață de jertfă și de dăruire
Discipol al lui Nichifor Crainic, părintele arhimandrit Paulin Lecca s-a născut la data de 24 iulie 1914, în comuna Babele, județul Ismail, a absolvit Seminarul teologic și Facultatea de Teologie din Chișinău, apoi a intrat ca frate novice în mănăstirea Frăsinei-Vâlcea. ‘La mănăstirea Rogozu a ajuns din pură întâmplare. Cu patru ani înainte de a-și da obștescul sfârșit, un medic renumit din orașul Râmnicu Sărat, pasionat de paradoxuri existențiale și de cugetare filosofică, l-a convins pe părinte să se mute mai aproape de lumea civilizată și i-a promis că-i va acorda îngrijire medicală și nu numai. Părintele Paulin s-a lăsat convins și a venit la mănăstirea Rogozu, unde a trăit ultimii patru ani ai vieții, între 1994 și 1998, iar medicul l-a ajutat să-și tipărească cărțile și i-a oferit întreg ajutorul medical promis’, își amintește fostului director al Muzeului municipal Râmnicu Sărat, prof. Mihai Ceaușu. ‘La mănăstirea Rogozu, părintele Paulin și-a petrecut ultimii patru ani ai vieții pământești. Și-a găsit limanul la noi, iar ultimele sale dorințe au fost îndeplinite, a fost îngropat sub un brad, lângă toaca mănăstirii, așa cum și-a dorit. De-a lungul vieții a trecut prin multe încercări, a fost condamnat la moarte, dar a trecut la cele veșnice ca un adevărat creștin’, a declarat, pentru AGERPRES, maica Ecaterina, custodele muzeului.
A murit ca un sfânt și a fost îngropat sub un brad
Viața părintelui Paulin are izul eroilor lui Dostoievski, a căror gândire a încercat să o ‘traducă’ într-o carte de eseuri, ‘Frumosul divin în opera lui Dostoievski’, apărută după moartea sa la o cunoscută editură din Capitală. Arhimandritul Paulin Lecca a murit cu două luni înainte de a vedea lumina tiparului lucrarea intitulată ‘Frumosul divin în opera lui Dostoievski’. ‘El însuși se definește ca un personaj dostoievskian. Tatăl său a fost preot la parohia Catranic, județul Bălți, unde a făcut și școala primară. Când a venit la școală, Paulin nu cunoștea limba română. Acesta a urmat Seminarul și Facultatea de Teologie la Chișinău, avându-i ca profesori pe Gala Galaction, Nichifor Crainic. Când Basarabia a fost cedată, el era în anul al IV—lea. A trecut în Herța pe un pod de vase, dar mama, tata și logodnica sa n-au putut trece în Regat. Nichifor Crainic l-a ajutat să capete o slujbă la Direcția Cinematografelor din București, dar gândul era să intre la mănăstire’, ne povestește Mihai Ceaușu. Cu o scrisoare de recomandare de la Gala Galaction, părintele Paulin a fost primit la Mănăstirea Frăsinei, județul Vâlcea. ‘Condamnat la moarte în timpul războiului pentru că a refuzat să lupte pe front, ‘haina de slujitor al Domnului m-a împiedicat’, cum a mărturisit acesta, fostul arhimandrit de la Rogoz a avut un vis. Mai avea o singură misiune pe acest pământ. Editarea operei sale de o viață ‘Frumosul divin în opera lui Dostoievski’, a mai spus sursa citată. ‘Cine îmi cunoaște viața își dă seama că l-am înțeles profund pe Dostoievski și pe eroi săi. Am fost pe rând Zosima sau Alioșa. Mulți fac filozofie de salon, eu am trăit-o cu ștreangul de gât. Cel mai iubit și mai important erou din toate cărțile lui Dostoievski este un călugăr. Pe lângă alți comentatori, și călugării au dreptul să-și dea cu părerea într-o chestiune pe care ei o cunosc din experiență, din viața trăită între zidurile mănăstirii’, mărturisea părintele Paulin Lecca.
Ultimele clipe, cu mama în gând
Stareța Mănăstirii Rogozu susține că în ultimele clipe ale vieții, părintele Paulin Lecca a retrăit momentele care i-au marcat viața. ‘Deseori pomenea de părinți. Pe mama sa o diviniza. ‘Mama este o sfântă, dacă aș avea eu moartea mamei m-aș mântui singur’, spunea el. Aproape zilnic o pomenea. Părinții i-au murit într-un bombardament. Își amintea cu durere de momentul când, în lanțuri fiind, mama sa i-a cerut să meargă pe front’, a mai spus sursa citată. ‘Destinul său a fost legat de două subiecte, copiii și Dostoievski. Pentru copii și-a riscat viața în Transnistria, în primii ani ai războiului. Lui Dostoievski i-a închinat o carte. De copii a fost foarte legat, căci îi iubea mult. Discuta cu fiecare dintre ei când le acorda Sfânta Taină a Împărtășaniei. ‘Când vor fi maturi, spunea el adesea, își vor aminti de Dumnezeu chiar dacă vor fi rătăciți prin lume. Ei își vor aduce aminte de sfaturile pe care le-au primit de la un preot cu barbă albă. Sigur se vor reîntoarce la Dumnezeu’, își reamintește Mihai Ceaușu. ‘Ultima sa dorință a fost să fie îngropat lângă toacă, sub un brad. Mama și Sfântul Înger au fost pomeniți tot timpul. A îmbrățișat crucea fericit și și-a a trecut la cele veșnice’, a mai declarat stareța de la Rogozu.
Călugărițele de la Mănăstirea Rogozu au respectat cu sfințenie ultima dorință a părintelui Paulin, pe mormântul său de lângă toacă au apărut flori de munte, stăjuite de un brad secular plantat de primii călugări sosiți pe aceste locuri binecuvântate, iar dangătul toacei mănăstirii răsună cu putere până departe în satele din jur.
Părintele arhimandrit Paulin Lecca (1914-1998) s-a născut în comuna Babele, județul Ismail. Tatăl a fost mai întâi învățător, iar mai târziu preot în județul Bălți. Paulin Lecca a absolvit cursurile Seminarului Teologic și ale Facultății de Teologie din Chișinău, apoi a intrat ca frate novice în mănăstirea Frăsinei-Vâlcea. A mai viețuit vremelnic în mănăstirile Govora, Cozia, Antim-București, Rarău, Gologanu, iar în centrele eparhiale din Galați și București a activat ca exarh.
