Sâmbăta, 16 mai 2015, a avut loc la Focșani Simpozionul „Un secol de cercetări geografice în Câmpia Română”, dedicat memoriei geografului român George Vâlsan. Simpozionul a fost organizat exclusiv de către profesorii de geografie din județ, iar anul acesta a ajuns la a patra ediție. Reamintim temele abordate în anii anteriori: „Antarctica trecut, prezent și viitor”, „Vrancea. Geografie și toponimie” și „Vrancea. Geografie fizică și umană”.
Anul acesta s-a vorbit despre geograful George Vâlsan, despre rolul lui fundamental în dezvoltarea geografiei românești, despre desenele sale geografice desăvârșite, pe care le trata cu atâta smerenie, despre dragostea lui pentru această țară și despre reflectarea acestei iubiri în toate scrierile sale geografice sau literare.
George Vâlsan (1885 – 1935) a fost cel care a susținut prima teză de doctorat în geografie la noi în țară. A fost creator de școală geomorfologică pe rând la București, Iași și Cluj Napoca. A scris Câmpia Română, Morfologie terestră, Elemente de geografie fizică, Biogeografie. A realizat cercetări geografice în Carpații Meridionali, Defileul Dunării, Delta Dunării, Câmpia Română. Este cel care a pus în valoare opera geografică a lui Dimitrie Cantemir, după ce a descoperit în Biblioteca de la Sorbonna, unde făcea studii postuniversitare, harta Moldovei realizată de Dimitrie Cantemir, astăzi celebră.
A străbătut spațiul acestei țări cu pasiunea geografului desăvârșit care, mai presus de orice, trebuie să simtă locul a cărui geografie o scrie. Ceea ce se cunoaște însă prea puțin despre acest mare geograf este aceea că el era și om de litere. Ernest Bernea spunea: „Lucrările sale de specialitate, chiar cele mai stricte în acest sens, ne descoperă un scriitor și un poet ales. Scrierile sale științifice pot fi cetite cu plăcere nu numai de către specialiști, dar și de orice om de cultură, dornic de învățătură aerisită, nu rareori sclipitoare…E atâta suplețe și atâta bogăție de gând în paginile lui George Vâlsan, încât poate fi socotit cu adevărat un mare scriitor”. Din păcate însă, așa cum puțini cunosc nuvelele cu subiecte emoționante ale lui Simion Mehedinți, la fel, puțini dintre noi au citit volumele de poezii ale lui George Vâlsan „Povestea unei tinereți” și „Grădina părăsită”, deși acestea au fost apreciate de George Călinescu.
Este specifică culturii noastre prea puțina și inconstanta recunoaștere a meritelor oamenilor ei adevărați. Adaptarea prea lesne la vremuri și oameni a pătruns și aici de mult. Acestea este motivul probabil pentru care nu regăsim în bibliografia școlară o nuvelă profundă precum „Fagul” lui Simion Mehedinți ori o poezie scrisă de George Vâlsan.
Rândurile scrise de el despre conștiința națională sunt perfect valabile și astăzi. Iar despre ce înseamna să fii român a scris câteva pagini emoționante din care redăm: „A fi român înseamnă a fi suferit sute de ani și a se fi bucurat câteva clipe, a fi plâns atât, încât și cântecele să pară că plâng, a fi văzut neîncetat distruse începuturile de cultură mai înaltă și totuși a le fi început din nou, a fi fost jefuit fără milă și de toți sălbaticii și cu toate acestea, în vremuri de liniște a fi dăruit prisos de hrană materială și sufletească vecinilor și chiar popoarelor mai depărtate, […], a fi fost darnici în sărăcie și mărinimoși la izbândă. A fi român înseamnă a fi păstrat tenacitatea neamului nostru, acea vitalitate misterioasă și nesecată, care s-a putut îndoi dar niciodată nu s-a frânt” .
Mulțumim geografului Florin Roman pentru lecția de geomorfologie susținută în cadrul simpozionului și tuturor profesorilor de geografie care s-au implicat în realizarea acestui eveniment. Felicitări elevilor câștigători la concursul organizat în cadrul Simpozionului. Pentru ei și pentru noi, personalitatea complexă a lui George Vâlsan poate fi un model demn de urmat despre ce înseamnă să fii român.
Profesor Răzvan Săcrieru
