Yngwie Malmsteen, supranumit „regele arpegiilor”, a adus miercuri pe scena Sălii Palatului din București un zid de câțiva metri format din amplificatoare de chitară și ritmurile rapide care l-au consacrat – cu variații de la piesele proprii la reinterpretări ale unor partituri clasice – toate executate într-un stil dramatic, în fața a peste 4.000 de fani. „București, ați așteptat 35 de ani, dar sper să ne mai întâlnim!”, a spus Malmsteen în deschiderea concertului. „Mulțumim că susțineți heavy metalul”, a adăugat el, având în spate impresionantele amplificatoare care au devenit o semnătură a sa. „Știți… sunt două lucruri create de om pe Pământ care se văd din spațiu: Zidul Chinezesc și zidul de Marshalluri al lui Yngwie Malmsteen”, a spus artistul.
Concertul din Capitală a început cu „Rising Force” și a continuat cu „Spellbound”, în uralele fanilor. Numit de basistul Ralph Ciavolino „Maestro”, Malmsteen a fost maestrul de ceremonii și în ceea ce privește muzica de pe scenă și în ceea ce privește comportamentul celor din sală. Chitaristul s-a oprit dintr-un solo, în primul sfert de oră de la începutul concertului, deranjat de persoane care îl fotografiau de la marginea scenei.
De altfel, ordinea de pe scenă a fost întreținută pe toată durata concertului de o oră și jumătate — microfonul artistului a fost ajustat în fiecare pauză între piese iar fiecare chitară a acestuia a fost prinsă cu exactitate de un membru al staffului după fiecare aruncare dramatică a instrumentului, la finalul unui arpegiu.
Malmsteen și trupa sa i-au adus, de asemenea, un omagiu rockerului Ronnie James Dio. „Sunteți minunați, aveți un spațiu minunat aici. Continuați să faceți gălăgie, să trimiteți dragostea voastră către noi, pentru că, cu cât vă veți dezlănțui, cu atât Maestro se va dezlănțui și el. Ce e mai bun acum urmează”, a anunțat publicul basistul lui Malmsteen, puțin după jumătatea concertului.
Show-ul chitaristului a fost o desfășurare amplă de forțe, când alături de muzicienii de pe scenă, când solo, cu un Yngwie Malmsteen cântând înconjurat, dramatic, de o perdea de fum, orchestrând în același timp amplificatoarele din spatele său și aplauzele fanilor. Lista pieselor a variat de la o reinterpretare a „Rondo alla turca”, de Mozart și a unor variațiuni din repertoriul clasic, până la „Heaven Tonight”.
Lars Johann Yngwie Lannerback s-a născut în Stockholm (Suedia) pe 30 iunie 1963. Imediat după divorțul părinților a preluat numele de fată al mamei, Malmsteen. În 1984 scoate primul său album solo, „Rising Force”, care a câștigat premiul Guitar Player Magazine’s pentru cel mai bun album rock și a fost nominalizat la un Grammy pentru „Best Rock Instrumental”, atingând locul 60 în topul albumelor Billboard.
Următoarele albume au fost „Trilogy”, în 1986, „Odyssey”, în 1988, „Eclipse”, în 1990, „Fire & Ice”, în 1992, „The Seventh Sign” în 1994, „Mangnum Opus”, în 1995, „Inspiration”, în 1996, „Facing the Animal”, în 1997, „Alchemy”, în 1999, „Attack!”, În 2002, „Unleash the Fury”, în 2005, „Perpetual Flame”, în 2008, „Angels of Love”, în 2009, „Relentless”, în 2010 și „Spellbound”, în 2012.
Stilul neoclasic al lui Malmsteen a devenit popular printre chitariști la mijlocul anilor ’80, influențându-i pe Jason Becker, Paul Gilbert, Marty Friedman, Tony MacAlpine și Vinnie Moore, nume de referință în industria muzicii rock.
