Prețul, varietatea și modul de preparare fac din cafeaua servită în Portugalia unul din produsele cele mai atractive și mai puțin cunoscute ale gastronomiei sale, la loc de cinste alături de celebrul „bacalao” și tortul cu frișcă din Belém, relatează EFE. Apreciată de portughezi și din ce în ce mai mult de străini, tipica ceașcă de cafea se distinge de restul Europei prin caracteristicile sale specifice, faptul că este mereu proaspăt măcinată dar și prin modul de servire. „Espresso-ul portughez este supus unui proces de măcinare mai lent decât cel italian, iar timpul de extracție este mai mare, la fel ca și volumul ceștii. Este vorba de un amestec special”, a explicat EFE, Claudia Pimentel, responsabilă a Asociației Industriale și Comerciale a Cafelei (AICC) din Portugalia.
La Lisabona, cafeaua este un produs omniprezent în localurile orașului, deschizând ziua pentru mii de portughezi cu aromele sale. Ceașca de cafea a fost imortalizată de principalii scriitori portughezi precum Fernando Pessoa, José Maria de Eça de Queirós sau Manuel Maria Bocage, ca simbol cultural al țării lor. Procesul istoric de producție datează din epoca coloniilor portugheze ca Brazilia, Angola, San Tomé și PrÃncipe, de unde au fost aduse primele boabe. În afară de prețul atrăgător — între 50 de cenți și 1 euro ceașca — modul de servire este un alt factor care a transformat cafeaua portugheză într-una din delicatesele gastronomiei sale.
Espresso-ul portughez, servit cu un strat de spună de culoarea migdalei, este dens, suav și consistent. ‘Bica’ (espresso-ul normal) este cel mai popular în cafenele sau în restaurantele selecte. Poate fi servit cu lapte în variantele ‘Galo’, ‘Meia-de-Leite’, ‘Cheio’ sau ‘Pingado’, cu alcool ‘Café com cheirinho’, ‘sau dublu Duplo’, fără spumă ‘Abatanado’, sau decofeinizat. Toate aceste variante dau o idee despre consumul cafelei la nivel național.
Potrivit unui studiu realizat de European Coffee Federation, 80 la sută dintre portughezi beau zilnic cafea. Fiecare consumă în medie 2,5 cești de cafea zilnic, majoritatea în afara casei (60 %), față de o medie de 20 % a locuitorilor din restul țărilor europene.
