În această perioadă, când se desfășoară tot felul de manifestări dedicate împlinirii unui secol de la Primul Război Mondial, e bine să ne aducem aminte, nu doar de răul produs de prima conflagrație mondială, ci și de cei care au reconstruit și au refăcut lumea românească, un rol semnificativ avându-l la noi în județ Societatea Mărăști. Aceasta a luat ființă în urma distrugerilor de război, prin radierea completă a satului Mărăști din actualul județ Vrancea, în bătălia din 11 iulie 1917. Pentru a înlătura posibilitatea dispariției satului de pe harta țării, precum și pentru a aduce un omagiu eroilor ce și-au vărsat sângele pentru apărarea patriei, comandantul Diviziei a II-a, generalul Al. Mărgineanu face propunerea de a se strânge un fond pentru reconstrucția satului și ridicarea unui monument istoric.
În Adunarea Generală din 5 decembrie 1917 a delegaților Armatei a II-a, propunerea este acceptată și se ia hotărârea de a se înființa o societate cu numele satului distrus, din care să facă parte toți ostașii trupelor și serviciile Armatei a II-a care a dat bătălia. Ca scop își propun înălțarea unui monument comemorativ, refacerea zonei afectate de tranșee și cazemate și reconstruirea satului distrus din temelii. Pentru îndeplinirea țelului societății, s-au făcut apeluri la armată, de unde fiecare soldat și ofițer să contribuie cu o cotizație lunară, fonduri strânse prin organizarea de conferințe, serbări, șezători, liste de loterie, subvenții acordate de diferite ministere, ajutoare date de diferite instituții financiare bancare și industriale, precum și contribuții venite din orice parte a neamului românesc. Comitetul diriguitor, consiliul de administrație și toate organele de conducere dădeau rapoarte, dări de seamă anuale asupra activității societății, a veniturilor și cheltuielilor efectuate, în fața adunării generale, care era formată din delegați ai ostașilor veniți de la brigăzi, divizii și corpuri de armată.
Iată ce-și propunea societatea Mărăști să facă în satul cu același nume, ceea ce în mare parte a și reușit: să aducă apa în sat pe toate străzile și să facă cișmele dese, de la care pot lua toți locuitorii, să facă o fabrică de cărămidă la Gogoiu pentru a avea în apropiere materialele necesare operei de construcție a satului și a mausoleului, să prelungească calea ferată îngustă Tișița până în sat spre înlesnirea aducerii celor trebuincioase la edificiile avute în vedere, să ridice biserică și școală din sat, să împrejmuiască toate mormintele eroilor de la Mărăști și să le întrețină corespunzător, să construiască o șosea între Răcoasa și Mărăști, să construiască pentru fiecare locuitor al satului câte o casă model, începând cu cei mai nevoiași localnici, să canalizeze satul, făcându-l un sat model, să organizeze în sat un muzeu național, care să cuprindă tot ce privește războiul nostru pentru întregirea neamului, să facă la marginea satului jgheaburi din beton armat cu robinete, pentru ca atunci când se întorc vitele de la pășune să fie adăpate la marginea satului spre a nu face murdărie pe străzi, să strângă într-un singur cimitir mare toți eroii îngropați pe diferite dealuri și văi, spre a putea să li se îngrijească mai bine mormintele, să transforme Mărăști într-un loc de pelerinaj al neamului românesc, spre a servi de exemplu generațiilor viitoare etc.
Iată și rezultatele: Câțiva ani mai târziu, în 1924, după cum relatează o publicație a acelor timpuri, cel ce intră în satul Mărăști putea vedea opera frumoasă înfăptuită aici de Societatea Mărăști, șosele bine întreținute și tot satul bine orânduit, sistematizat, pe dreapta și stânga șoselei principale, case de diverse forme moldovenești, făcute din cărămidă, cu largi ceardacuri în față, cu ferestre mari, iar de jur împrejur grădinițe pline cu flori. La o primă vedere a vizitatorilor se pot observa 25-30 de case, pe care fericiții locuitori mărășteni le-au primit gratuit de la Societatea Mărăști, restul caselor locuitorilor au fost refăcute și amenajate ca și cele noi.
Spre centrul satului, ochii erau furați de frumoasa biserică a cărei piatră fundamentală a fost pusă de Societatea Mărăști în 1928, în prezența reginei Maria, a prințului Nicolae și a mareșalului Averescu. Biserica poartă hramul zilei de naștere a Maiestății sale Regina Maria Magdalena. În interior, biserica impresionează prin bogăția sculpturii sfântului altar și prin măreția picturii, operă de mare valoare făcută de pictorul bucureștean Ionel Ioanid.
Următoarea vizită a ajuns la cimitirul eroilor, unde sunt construite criptele, o frumoasă și unică lucrare ridicată în cinstea celor 36.000 de eroi morți pe câmpul de bătaie, care-și vor odihni oasele în acest mormânt. Criptele se compun din 12 mari osuare, în care stau osemintele și care vor fi vizibile. Doar două dintre aceste osuare sunt destinate pentru foștii noștri inamici morți pe câmpiile Mărăștilor. O comisie militară germană, ce a vizitat aceste cripte monument, aflând că s-a rezervat ofițerilor și soldaților germani căzuți cele două osuare, a oferit o sumă mare de bani pentru desăvârșirea lucrărilor, dar Societatea Mărăști nu a aceptat această generoasă ofertă, susținând că vom fi bucuroși ca și soldații români, morți în captivitate în Germania, să găsească un adăpost tot atât de onorabil ca acel de la Mărăști. Aceste cripte sunt construite la o adâncime de circa 6 m, în formă de E, luat de la cuvântul Evanghelie. Se coboară în respectivele cripte câteva trepte, într-o mare sală bogată în sculptură cu diferite motive luate din istoria biblică.
În față, spre răsărit, se ridica un mic altar, în fundul căruia este un basorelief reprezentând pe mântuitorul Isus Christos pe cruce, iar pe capul lui cade o puternică rază de lumină a soarelui, ce îl scoate în relief, impresionandu-te adânc. În față, o criptă mare cu două sarcofage, cu patru firide rezervate ofițerilor superiori, comandanți de mari unități, apoi o firidă mare în care se vor pune, în mici sicrie de metal, osemintele ofițerilor identificați, iar în mijocul sălii mari un mare sarcofag rezervat, cât mai târziu, trupului fostului comandant al armatei victorioase de la Mărăști.
După toate informațiile, Societatea Mărăști a cheltuit pentru construirea acestor lucrări și instalațiuni aproape 20 de milioane de lei, adunați de la diferite serbări, chete, donațiuni și cotizațiuni. Toate aceste lucrări sunt opera arhitectului Pandele Șerbănescu, care l-a înțeles așa de bine pe concepătorul ideii de refacere a satului, pe defunctul general Al. Mărgineanu.
Iată ce se putea face în timpurile vechi dacă există cinste, respect și colaborare. Modelul Societății Mărăști ar trebui urmat de mulți contemporani, iar povestea acesteia ar trebui pomenită mai des, spre a se servi de învățătură tuturor.
Florin Marian Dîrdală,
Arhivele Naționale Vrancea
