CASA TATOVICI
Bijuteria de pe strada Cuza Vodă, care găzduiește Muzeul de Åžtiințele Naturii, a aparținut vestitului, pe vremuri, Constantin T Tatovici, un negustor focșănean și mare proprietar agricol cu suprafețe întinse la Răstoaca și conform Bibliografiei Românești, un fin intelectual, doctor în drept cu lucrări publicate în limba franceză. Om cu un simț extraordinar al afacerilor, a înființat în Focșani Casa de credit a agricultorilor Putna și cea mai mare unitate economică de profil din întreaga Moldovă- Moara C. T. Tatovici .”S-a început clădirea moarei noui în anul 1922 și s-a pus în funcțiune în Mai 1923, fiind utilată cu cele mai perfecte aparate ale industriei morăritului. Putem spune că este una din podoabele industriei noastre naționale. Lucrarea s-a executat după planurile și directa supraveghere a domnului arhitect Simion Vasilescu”, este descrisă moara focșăneanului Tatovici într-o publicație de specialitate din perioada interbelică. Clădirea era situată dincolo de calea ferată și mai există și azi, într-o formă simplificată. Toate i -au mers din plin lui Tatovici până când în anul 1929, în plin început de criză economică, un incendiu i-a distrus toată intreprinderea respectivă. A fost începutul sfârșitului pentru acest focșănean căruia până atunci norocul îi surâsese de multe ori. Împrumuturile ce le-a făcut pentru construcția morii și pentru ridicarea casei superbe de pe Cuza Vodă și distrugerea dintr-o dată a afacerii, l-au aruncat în cea mai cruntă încercare a vieții: falimentul și scoaterea întregii averi la licitație.
Din publicațiile de executare ale timpului aflăm starea imobilului la puțin timp de la ridicarea construcției respective :
Averea ce se urmărește și urmează a se vinde este următoarea :
1. Un imobil situat în Focșani, str. Cuza-Voda Nr. 57, între megieșii: la față spre răsărit calea Cuza-Vodă, la miazăzi cu str. Maior Sava, la apus cu proprietatea C. Dobrescu și locul viran al primăriei com. Focșani, iar la miazänoapte cu proprietatea Matei Dumitriu, și care. imobil se compune din terenul în mărime
de aproximativ 700- 800 mp, pe care se află urmatoarele construcțiuni:
a) o casă mare, nouă, de locuit, construcție, zid masiv, învelită cu tablă, având
un vestibul, holl, birou, salon, un dormitor, sală de baie, alte două camere,
culoare, sufragerie, cu oficiu, bucătărie și cameră. Cameră de baie cu plăci de
mozaic pe jos, iar pereții oloiați și jumătate faianță, cu cadă, lavoar, instalație
de apă caldă și rece și canal de scurgere, Subsolul are trei odăi pentru servitori,
o cameră pentru lemne, una pentru spălătorie și alte două pentru fructe și zarzavat.
Casa are uși de fier la intrare, iar în curte în fața acestei case este o alee
de ciment (Sursa Monitorul Oficial al României anii 1937-1938)
Nu se știe dacă a fost adjudecată, dar venirea războiului și apoi regimul comunist au rupt procedurile firești de executare ale timpului. Clădirea a intrat în patrimoniul statului și a găzduit o perioadă Direcția Sanitară Publică sau cum se chema pe vremuri, anume Secția de Sănătate Raională și apoi Muzeul de Åžtiințele Naturii.
Clădirea va fi dată în folosință gratuită Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, conform unei hotărâri a Consiliului Județean Vrancea, urmând ca imobilul să fie supus unui amplu proces de reabilitare și consolidare. Imobilul a fost afectat de cutremure, cele mai mari pagube fiind provocate de seismul de 5,7 grade pe scara Richter, înregistrat în data de 22 noiembrie 2014. „Pentru cetățenii județului nostru este foarte important ca aceste puține imobile inventariate în lista monumentelor istorice să fie menținute în siguranță, restaurate și conservate, mărturie a trecutului și identității locale, cu atât mai mult cu cât acestea sunt imobile din domeniul public al județului și adăpostesc instituții publice”, se arată în referatul care a însoțit proiectul de hotărâre.
CASA PRUNCU
.jpg)
Acest imobil a fost cumpărat de Statul Român de la familia Gurita, mare proprietară de terenuri în județul Putna, care, la rândul ei, achiziționase imobilul de la urmașii celebrului antiunionist, Iordache Pruncu. Edificiul a fost amenajat pentru trebuințele Liceului de Fete Focșani până la construirea după 1930 a actualului corp de clădire ce adăpostește Colegiul Național Al. I. Cuza. Minunata clădire Pruncu a rămas ascunsă și și-a pierdut în zeci de reparații caracteristicile arhitecturale deosebite, care se pot vedea în mărturiile foto ale timpurilor vechi. Vechimea clădirii este impresionantă. Ea figura pe o hartă a Focșanilor Moldovei la 1855 și cu siguranță era construită mai devreme, poate imediat dupa 1827, când Iordache Pruncu s-a instalat în Focșani și s-a căsătorit cu o localnică.
Alături de această proprietate se mai poate admira, de către cei care mai aruncă o privire, gardul monumental, construit din cărămidă și astupat deasupra cu un acoperiș din țiglă roșiatică, ce seamană cu cel de pe o latură a școlii Anghel Saligni, fosta nr 5, nepermis de mult deteriorat în prezent și cu alt gard, de această dată în stare bună, care delimitează Curtea Bisericii Stamatinești de Liceul Gheorghe Asachi, fost MIU, fost nr 2.
Casa Pruncu are o șansă mare ca, în acest an, să devină ceea ce a fost odinioară , o superbă construcție a Focșaniului, din păcate ascunsă privirilor celor interesați, de amplasamentul ei, dar măcar salvată. În această clădire va funcționa o sală modernă de festivități, cu toate dotările necesare, pentru Colegiul Național „Al. I. Cuza”. Viceprimarul Focșaniului, Gabriel Necula, a semnat contractul de finanțare din fonduri europene a unui proiect de reabilitare a Corpului B al unității școlare în valoare de peste 1,11 milioane lei care are ca termen de finalizare sfârșitul anului curent. Soluția fondurilor europene pentru această investiție a fost găsită de administrația locală după ce lucrările de reabilitare a Corpului B, începute în 2011, au fost sistate din cauza lipsei banilor.
CASA APOSTOLEANU
.jpg)
La Curtea de apel Brașov în ds nr 1790/91/2007, moștenitorul Apostolenilor a obținut 1/2 din această proprietate, aspect care a fost întărit definitiv prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție
SECÅ¢IA I CIVILÄ‚
Decizia nr. 5967/2012
Dosar nr. 1790/91/2007
Åžedința publică din 4 octombrie 2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Tribunalul Vrancea, secția civilă, prin sentința civilă nr. 713 din 03 octombrie 2008:
A admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta A.T.C…………………………………………………
Reclamanta a indicat ca titlu de proprietate asupra acestui imobil o convenție de partaj voluntar din 1930 prin care s-a împărțit averea rămasă de pe urma defunctei A.S.
Din matricolă a rezultat că moștenitorii defunctei A.S., au figurat la rol cu un imobil în Focșani, str. C.V., nr. 50, pe care l-au închiriat Spitalului M. Focșani, iar din actul de partaj voluntar rezultă că imobilul s-a împărțit în 4 părți egale și: M.E., C.M., A.V. și B.V. au primit câte „1/4 din casa de la Focșani, str. C.V., nr. 84, cu un sfert din locul înconjurător”.
Aceasta este situația juridică a imobilului solicitat, dar din suprafața de 4.432 m.p. teren și din cele două corpuri de clădire A și B, reclamanta este îndreptățită doar la cota de ½. Imobilul a aparținut A.S. și prin actul de partaj voluntar s-a împărțit între 4 descendenți ai ei, reclamanta solicitând două cote de ¼. Unul din beneficiarii partajului a fost A.V., bunicul soțului reclamantei.
Potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite la restituire persoanele care au fost proprietare la data preluării. Imobilul a fost preluat în baza Decretului nr. 92/1950 și cota de ¼ ce a aparținut în urma partajului lui A.V., era în proprietatea fiilor săi G. și A., de la care s-a și preluat.
În consecință, reclamantei îi va fi restituită cota-parte ideală de ½ din imobil pentru că defunctul său soț a moștenit aceste cote ideale și nimeni nu poate transmite mai mult decât are dreptul, iar materializarea acestui drept urmează a se stabili în cadrul procedurii de ieșire din indiviziune pe calea dreptului comun cu coproprietarul județul Vrancea, prin administrator Consiliul Județean Vrancea.
Aceasta e ultima măsură juridică ce vizează vestita casă Apostoleanu și care lasă viitorul acestui edificiu, cumva, la voia întâmplării, pentru că existand doi proprietari asupra imobilului, nu se poate face nici o intervenție, de nicun fel, fără acordul, la unison, al celor doi stăpâni, aflați, cumva, în opoziție de intenții și interese imobiliare .
Despre ilustra familie Apostoleanu s -a scris mult, dar cu toate acestea poate că e bine să mai amintim că era una din cele mai vechi, din istoria modernă a orașului Focșani de Moldova, după unirea din1859, alături de cea a Stamatineștilor și a Dăscăleștilor.
Casa de care am pomenit mai sus a fost gazda multor personalități ale vremii, printre care s-au numărat și membrii familiei regale.Tot aici s-au născut principalele societăți culturale ale vremii, iar timp de mai bine de 20 ani, au avut loc serate muzicale, cenacluri literare la care au participat Duiliu Zamfirescu, Ion Mincu etc.
Cele mai importante evenimente locale a căror gazdă a fost familia Apostoleanu sunt vizitele regelui Carol I, ale reginei Elisabeta și ale regelui Ferdinand. Tot în acest imobil s-a semnat Armistițiul de la Focșani între delegații Armatei Române și reprezentanții Armatelor Centrale în decembrie 1917. După anul 1950, casa a fost naționalizată, găzduind un timp cartierul general al trupelor sovietice din zonă, iar după 1958 a devenit spital cu secțiile de chirurgie și stomatologie și, înainte de a fi retrocedată parțial, reumatologie.
Florin Marian Dîrdală,
Arhivele Naționale Vrancea
