Procurorii DNA verifică marile retrocedări efectuate în Vrancea în perioada 2005-2008. Reținerea șefului de la ITRSV Focșani, Alexandru Lefter, pare să fie un prim pas către dezvăluirea modului în care au fost făcute retrocedările de terenuri după 2005. Încă de anul trecut, în mandatul fostului prefect Cătălin Popescu, procurorii DNA au solicitat informații Prefecturii referitoare la modul în care au fost derulate procedurile în anumite dosare de retrocedare. De exemplu, au solicitat informații de genul dacă o persoană anumită a fost în instituția Prefectului în anumite zile. Ulterior, procurorii au cerut informații de la cabinetele notariale din județ referitoare la punerile în posesie realizate în perioada 2005-2008. Totodată, au solicitat informații despre executorii judecătorești implicați în aceste dosare.
Acțiunile procurorilor DNA și reținerea șefului ITRSV au creat panică deja în rândul afaceriștilor din domeniul forestier, apropiați ai lui Alexandru Lefter. Cunoscuți sub denumirea „Gruparea Enigma”, aceștia s-au întâlnit încă de marți seară pentru a pune la cale strategii și a face planuri pentru următoarea perioadă. Afacerisștii sunt speriați pentru că mare parte din retrocedări s-au bazat pe procuri obținute de la moștenitori și achiziționarea de drepturi litigioase. De altfel, în ultima perioadă, după cum a arătat Monitorul de Vrancea, pe site-urile de vânzări-cumpărări au fost scoase la vânzare mari suprafețe de pădure din județul nostru. Surse oficiale au precizat că este vorba despre terenuri obținute de moștenitori ai familiei Sion, pentru care sunt procese în instanță și care riscă să piardă suprafețele.
Probleme în funcționarea Comisiei județene de fond funciar
Solicitările făcute Instituției Prefectului arată că sunt vizate și dosarele analizate la Comisia județeană de reconstituire a dreptului de proprietate. Ori, încă din 2009 au fost semnalate nereguli în funcționarea acesteia. Raportul Corpului de Control al MAI a constatat în anul 2009 că majoritatea ședințelor Comisiei județene de reconstituire a dreptului de proprietate au fost conduse de fostul subprefect Dragoș Mircea, inspectorii reproșând prefectului de atunci, Ion Oprea că nu a respectat legislația referitoare la funcționarea instituțiilor implicate în retrocedări. Verificarea realizată de Corpul de Control al Ministerului Administrației și Internelor pentru perioada 2005-2008 a scos la iveală că, la cele 63 de ședințe din perioada 2005-august 2007, președintele Comisiei Județene, respectiv prefectul de atunci, Ion Oprea, a participat doar în proporție de 4%. „Verificările inspectorilor MAI arată faptul că în lipsa președintelui Comisiei Județene de fond funciar Vrancea care este prefectul, hotărârile au fost semnate de către subprefectul județului, ceea ce contravine prevederilor art. 4, aliniat 1, litera a) și b) din HG 890/2005”, afirma, în 2009, fostul prefect Raluca Dan după analiza raportului menționat.
Jaful din pădurile Vrancei, prezentat în raportul Curții de Conturi
Jaful făcut de afaceriștii de carton prin retrocedări abuzive este prezentat și într-un raport din 2013 al Curții de Conturi a României referitor la fondul forestier național din ultimii 23 de ani. Curtea de Conturi prezintă mecanismele prin care statul român este practic jefuit de afaceriști aflați în cârdășie cu funcționari publici, experți, silvicultori. Un caz deosebit, arată raportul, ar fi al lui Maricel Cosor, cel care primește terenurile pentru moștenitorii pe care îi reprezintă, iar ulterior dă statul în judecată și cere chiar mai multă pădure decât ar avea dreptul. Curtea de Conturi arată cum această specie nouă de afaceriști de hârtie, procuratorii, au afectat semnificativ proprietatea publică a statului și au obținut pentru moștenitori sau pentru ei înșiși, suprafețe de pădure mult mai mari decât cele legal cuvenite și pe amplasamente valoroase în foste păduri ale Casei Autonome a Pădurilor Statului (CAPS).
Cum a fost posibil acest lucru? „Prin depunerea de cereri la mai multe comisii, solicitând aceleași suprafețe de mai multe ori în numele unor „moștenitori” care nu aveau întotdeauna vocație succesorală „. „Atunci când solicitările nu erau satisfăcute au apelat la instanțe care, de cele mai multe ori, le-au dat câștig de cauză în baza unor documente vechi care atestau proprietăți cu mult înainte de 1948, a unor expertize (unele dintre acestea extrajudiciare) tendențioase și a unor mărturii false date chiar în afara cadrului procesual”, se menționează în Raportul Curții de Conturi.
Terenuri pentru moștenitori fără „vocație succesorală”
Documentul Curții de Conturi menționează că cel mai inventiv pare să fie procuratorul Maricel Cosor. Curtea de Conturi prezintă mai multe dosare în care Cosor a cerut și uneori chiar a obținut, suprafețe mult mai mari de pădure decât aveau dreptul moștenitori pe care îi reprezenta. Aceasta când moștenitorii aveau dreptul să ceară pădurea, pentru că raportul arată cum, în cazul Lahovary, Comisia județeană Vrancea a validat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o persoană care „nu avea vocație succesorală” și nu trebuia să primească niciun hectar de pădure. În cazul Lahovary, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru cele 1.170 de hectare de pădure ar fi trebuit să fie făcută de către moștenitorul lui Nicolae Lahovary, o persoană din Elveția. Ori, cererile au fost depuse de Constantin Lahovary, rudă de gradul VI cu autorul deposedat și fără vocație succesorală, reprezentat de Maricel Cosor. Comisia din Vrancea este de acord cu retrocedarea însă vecinii din Bacău o invalidează tocmai pentru că era vorba de o persoană care nu avea dreptul. Aici intră în rol instanța de judecată și experții care îi dau dreptate lui Cosor. „Procuratorul, în numele clientului său, face plângere și Judecătoria ONEÅžTI, prin Sentința civilă nr.1714/28.05.2010, a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru 1.138 ha pădure pe baza a două expertize care sugerează că proprietatea ar fi aparținut lui GRIGORE LAHOVARY (ramura care asigură descendența solicitantului) și nu lui EMIL și ELENEI LAHOVARY, așa cum atestă documentele și al căror descendent era NICOLAE LAHOVARY”, se arată în Raport.
Cosor numără hectarele de pădure ca în Caragiale
O afacere de câteva mii hectare de pădure este moștenirea familiilor Apostoleanu și Cincu. Curtea de Conturi menționează că moștenitorii celor două familii ar fi trebuit să primească, potrivit situației de la 1948, cel mult 2.771 hectare de pădure. Însă Maricel Cosor , care îi reprezintă pe moștenitori, a primit o suprafață de pădure mai mare cu peste o mie hectare de pădure decât limita menționată. Pentru a primi această suprafață au fost depuse solicitări la mai multe comisii locale de pe raza județelor Vrancea și Galați. Însă acest lucru nu l-a mulțumit pe procurator. Ca în Caragiale, Cosor mai cere aproape nouă mii hectare de pădure și nu oriunde, ci în vechile păduri ale statului. „Nemulțumit că nu s-au validat suprafețele solicitate, procuratorul inițiază acțiuni în instanță, în prezent, pe rolul acestora înregistrându-se cauze (în diferite faze procesuale) care însumează pretenții pentru încă 8.585 ha pădure”, arată Raportul Curții de Conturi.
Alte afaceri menționate în Raport sunt retrocedarea pădurii din fosta moșie Vladnicu, unde moștenitoarea a fost reprezentată de Gică Duță. Nu lipsește cazul celor 4.200 hectare de pădure solicitate pentru fosta societate Forestiera Lomaș la Reghiu și Mera. Suprafața de pădure a fost solicitată de Mihai Manta, moștenitorul unui fost cenzor la această societate, Grigore Manta. Raportul Curții de Conturi arată însă că, la sfârșitul anului 1947, capitalul societății Forestiera Lomaș era integral elvețian, fiind deținut de două corporații. Inițial, în 2007, Comisia Locală Reghiu a fost de acord cu cererea, abuzul fiind stopat doar de Comisia Județeană. Ca de obicei, urmează calea judecătorească, moment în care Mihai Manta vinde drepturile litigioase lui Constantin Gîrboiu. Raportul menționează că, prin hotărâre a Judecătoriei Focșani, magistații îi dau dreptate lui Gîrboiu și îi oferă cele 4.200 hectare de pădure. Abia la sfârșitul anului 2011 s-a obținut o decizie în instanță prin care pădurea respectivă nu a mai fost retrocedată.
