Despre Revoluția din decembrie 1989 sau cum i mai zice – lovitură de stat, răscoală – și cum s-a desfășurat aceasta în județul Vrancea și în orașul Focșani – ar trebui lăsați să vorbească cei peste o sută de revoluționari cu acte în regulă care au dovedit că pentru ei revolta a însemnat mai mult decât să se foiască în fața televizorului și a radioului cum probabil că au procedat mulți concetățeni cu instinct de conservare și prudență, însușiri de altfel firești oricărui om obișnuit.
Că cei peste o sută de revoluționari vrânceni și câți or mai fi fără certificate au avut o altă atitudine, e de lăudat, dacă nu cumva printre intențiile lor s-au strecurat și câteva practici mai puțin ortodoxe, dar până se vor pronunța aceștia, ceea ce îmi stă în putere este să amintesc câteva idei preluate din cartea coordonată de Grigore Cartianu „Teroriștii printre noi”, care rezervă Revoluției de la Focșani un număr considerabil de pagini în care apar personaje interesante, prezente și active chiar și în vremea actuală sau dispărute de puțin timp – Virgil Măgureanu, Puiu Siru, Liviu Ioan Stoiciu, etc – sau de partea cealaltă a baricadei Aurel Tambrea, șeful securității din Vrancea.
Cartea lui Cartianu povestește bine cum au decurs evenimentele de la Focșani, cu Puiu Siru în plină desfășurare de curaj sau de aranjament, cine o știi care e adevărul, continuă cu pățaniile poetulului Stoiciu, pus cu forța șef peste un județ abia eliberat și alte asemenea relatări din care se trage cumva și o concluzie: anume că dacă vrâncenii, mai ales actorii locali, nu au găsit timp pentru a strânge documente și informații despre mișcarea din județul lor, la Paris, sociologul Michel Dion a avut disponibilitatea necesară, concentrarea și interesul să dedice revoluției de la Focșani, 40 de pagini.
O ultimă infomație preluată de la Cartianu este aceea că, dacă în țară și-au pierdut viața mai mulți vrânceni și focșăneni, trecuți pe monumentul din Grădina Publică, strict la Focșani, în timpul revoluției au murit trei oameni: un iranian care venise la prietena sa, un tânăr care se ducea la rude în comuna Golești și un paznic de la șantierul unui drum național.
Iată numele lor- Kayvan Hirrhan,Vasile Apostolie și Marin Catană, victime ale dezorientaților militari zeloși de la UM 01470 și UM 02280, potrivit aceluiași Cartianu.
.jpg)
Trecând în curtea noastră, din documentele Serviciului Județean al Arhivelor Naționale Vrancea și datate în timpurile tulburi ale Revoluției, mărturii, de altfel, foarte puține la număr, spicuim câteva pasaje aflate în Stenograma teleconferinței cu tovarașul secretar General Nicolae Ceaușescu din data de 21 decembrie 1989. Iată ce spunea dictatorul. „Vreau să mă refer la câteva probleme care au intervenit până acum și care demonstrează că avem de a face cu o acțiune organizată și dirijată cu orientare precisă de destabilizare și de a pune în pericol, îndreptată împotriva integrității și independenței României. Nu mai există nici cel mai mic indiciu, nici cea mai mică rezervă în privința aceasta și scopul este ca folosind agentura de care dispun, de tot felul de cercuri reacționare, se îndreaptă în primul rând spre tineret pentru a-l influența si a-l atrage în diferite acțiuni pentru a-și putea realiza obiectivele și scopul. În această situație este necesar să decretăm o mobilizare generală a întregului activ de partid și de stat și a tuturor forțelor noastre și de interne, miliție, securitate și inclusiv a unităților militare. Trebuie discutat deschis cu toți membrii de partid , cu muncitorii, despre această acțiune care va împinge țara noastră înapoi dacă si-ar atinge obiectivul, ar lichida integritatea teritorială , nivelul de trai, perspectivele dezvoltării țării………….Repet încă o dată nu există decât o singură cale -lupta hotărâtă pentru înfrângerea forțelor reacționare, a agenturilor strâine. Trebuie să lămurim oamenii care au fost și sunt înșelați. Să vorbim deschis cu oamenii, să izolăm aceste grupuri, să fie demascate cu toate forțele în presa de mâine, să apară deja constituirea acestor grupuri și chemarea la ordine…………..Trebuie să luăm măsuri ferme bine pregătite……………. Să se folosească toate mijloacele și dacă cineva este lovit trebuie să răspundă cu două lovituri, nu trebuie să întoarcă și obrazul celalălt, cine lovește trebuie lovit și trântit la pământ, inclusiv în întreprinderi. Nu trebuie să se ajunga la folosirea armelor, dar trebuie folosite toate mijloacele și detașamentele de luptă, dotate cu tot ce e necesar pentru a impune ordinea și disciplina …………..”
La respectiva conferință doar Clujul și Brăila au avut întrebări. Reacția județului Vrancea a constat în copierea și transmiterea unui document-moțiune preluat și acesta și adresat „Tovarășilor, oamenilor muncii, tuturor fiilor patriei”, în care se exprima „poziția fermă față de situația creată ca urmare a încălcării grave a legalității, a daunelor aduse bunurilor materiale, instituțiilor fundamentale, climatului de ordine”, etc, după care s-a trecut la organizarea în județ a subunităților de intervenții și a echipelor de ordine în municipiul Focșani.
A doua zi, pe 22 decembrie, s-a ales praful de toate măsurile de securitate cerute și impuse de secretarul general, astfel încât, conform ediției speciale a ziarului Milcovul, la orele 12.15, în Piața Unirii, s-au adunat cetățenii orașului, scandând lozincile binecunoscute, fluturând tricolorul și citindu-se pe chipul tuturor fericirea. Dacă se permite o glumă, acum fericirea aceasta s-a mai estompat, vremurile de după 1989 chiar dacă au fost mult mai imbelșugate, au fost și deosebit de provocatoare, iar noile realități au prins descoperiți multi fii ai țării și ai județului Vrancea. Obișnuiți să fie roboții vremurilor Epocii de Aur, românii nu au înțeles sau au înțeles cu greu că mai nou, pentru a le merge mai bine, ei trebuie să fie originali, să faca planuri, strategii, prognoze, cum odinioară Partidul le întocmea cică pentru ei. Acum rețeta fericirii e alta, anume libertatea de a călători, bogăția din magazine, dreptul de a avea orice opinie, etc.
Dar revenind, primul semn oficial al acestei libertăți a constat într-o ediție specială a ziarului Milcov din 22 decembrie 1989 în care s-a consemnat Proclamația Comitetului Județean Vrancea de Salvare Națională și s-a nominalizat componența acestui comitet De asemenea, Redacția ziarului a transmis un pasaj de solidaritate în care susținea că-și va deschide larg paginile opiniilor, gândurilor tuturor oamenilor cinstiți, pentru ca „pe drept cuvânt să fim cei care gândim și făurim prezentul”, cuvinte frumoase dar parcă oarecum copiate din vremea vechiului regim.
În continuare, profesorul Victor Renea relata cum s-a desfășurat „ceasul libertății” în Piața Unirii. Atunci a scris și profesoara Virginia Paraschiv despre sângele nevinovat vărsat și despre cum să ne ferim de oportuniștii și parveniții care se lepădau în acele zile de Ceaușescu mai ceva ca apostolul Petru de Isus și să avem grijă ca aceștia să nu ne fure Revoluția”. Se pare că nu am fost foarte atenți la acest capitol.
Pe 23 decembrie, în „Viitorul”, o „foaie volantă” apărută spontan, se publica lista Comitetului Organizației Tineretului Revoluționar, iar câțiva muncitori de la întreprinderile locale au lansat îndemnuri la muncă, cinste, corectitudine, pentru construirea unei noi Românii libere și strălucitoare si alte asemenea vorbe mari, reminiscente, parcă, ale vechilor timpuri. Aceeași publicație redactată de tinerii revoluționari vrânceni pe 26 decembrie făcea cunoscută părerea unei tinere de 18 ani de la Liceul Economic, Aurelia Ivănescu – „ziua de 22 decembrie a fost una din cele mai minunate zile din viața mea. Cred că nimeni încă nu-și dă seama pe deplin de importanța și frumusețea acestor evenimente. Să nu uităm niciodată câtă fericire și uimire ne-a stârnit acea emisiune din ziua de 22 decembrie, când oamenii noștri au reușit să ocupe cele mai importante centre ale capitalei. Am rămas cu toții prinși în fața emisiunilor de la Televiziunea Română Liberă. Câtă diferență între măștile false din geniala epoca și oamenii cu gesturi atât de firești acum”.
.jpg)
În panorama publicistică a acelor vremuri mai apare o gazetă „Tribuna Tineretului vrâncean”, unde cuvintele dominante sunt Libertate, cinste, adevăr dreptate, muncă. Se prezintă aici componența Asociației Revoluționare Democratice a tineretului studențesc din România unde îi putem găsi pe cunoscuții de azi Simiz Doru, Horhocea Dragoș, Nichita Dan, Å¢igăeru Laurențiu și alții. Publicația continuă cu amintirile proaspete ale studenților focșăneni Sorin Zaharia și Valentin Damian, care în ziua de 19 decembrie se aflau la cursuri în București când au primit vestea că la Timișoara s-a vărsat sânge. La întrebările lor, profesorul răspundea citând știrile oficiale ale clanului Ceaușescu. Pe 22 decembrie, vineri, la Focșani, cei doi s-au întâlnit cu majoritatea prietenilor dar au uitat cu totul de planurile de vacanță , striviți de amploarea evenimentelor. Ziua următoare au încercat să se organizeze pentru a ajuta acolo unde este nevoie Dar era greu pentru cp nu aveau priceperea necesară. Abia duminică, 24 decembrie, Comitetul judetean de Salvare Națională le-a pus la dispoziție Casa de Cultură de unde și-au coordonat mai bine acțiunile de ajutorare a zonelor din oraș care aveau nevoie de sprijin. Pentru 25 decembrie și-au programat să doneze sânge.
Pe 27 decembrie, Milcovul dedica o pagină întreagă judecății dictatorilor din 25 decembrie și de nicăieri nu răzbatea vreo idee că execuția lor ar fi fost cumva pripită, toate rândurile acelui ziar subliniind că pedeapsa primită de siniștrii dictatori a fost cea mai potrivită pentru ei. Acum lumea și-a mai schimbat părerea și unii spun că cea mai nimerită pedeapsă era ca cei doi să fie lăsați să trăiască până la sfârșitul vieții într-o garsonieră neîncălzită.
Pe 30 decembrie, Milcovul a deschis prima pagină cu un apel către Comitetul Frontului Salvării Naționale, care îndemna la reconciliere națională și anunța deschiderea unui cont al omeniei – „Libertatea”.Tot aici i s-au dedicat martirului Ghinea Dorinel câteva rânduri emoționante. S-a mai anunțat și pierderea drapelului de luptă a Gărzilor Patriotice județene și se insista pentru restituirea lui de către cei care îl găsesc. Se prezenta și componența Biroului Executiv al Consiliului Județean Provizoriu al Frontului Salvării Naționale: Ioan Liviu Stoiciu președinte, Constantin Bazon vicepreședinte , Ioan Ioanovici vicepreședinte, Vasile Crintea secretar, membrii Banica Campeanu , Emil Lamosanu , Costica Malerov, Teodor Pavel si Alexandru Dan Taban. S-au mai transmis, în același număr, o mărturie de la Timișoara a unei tinere studente focșănence, Ramona Åžtefania Merlusca, precum și un apel către instituții și întreprinderi ca să înceteze cu distrugerea documentelor secrete și a actelor financiare și de gestiune.
Din interviul cu Ramona Merlusca aflăm despre starea de spirit din Focșaniul de la Revoluție. „Acasă venind direct de la revoluție m-am simțit puțin tristă, mâhnită ca aici entuziasmul nu atinge cotele evenimentelor pe care țara le trăiește atât de intens. Cand am coborât din tren, n-am văzut niciun steag tricolor în gară, nici pe străzi nu se simțea nimic, doar bucuria oamenilor care pare, din punctul meu de vedere, puțin suspendată. Toată Timișoara este îndoliată și așteptam ca focșănenii să se manifeste cu mai multă forță”.
Materialele din primul decembrie liber sunt mai multe, iar curioșii le pot parcurge cu răbdare la păstrătorii acelor colecții. De asemenea, numerele de la începutul anului 1990 sunt interesante, acolo fiind prezentată depistarea prim secretarului județului Niculina Moraru tocmai la Brașov, arestarea și aducerea sub escortă la Focșani. Cu toate acestea, ea nu a fost condamnată, în 1991 primind de la Parchetul județean neînceperea urmăririi penale .
Florin Marian Dîrdală
Arhivele Naționale Vrancea
