Oamenii ai căror părinți au suferit o înlocuire totală a articulației unui genunchi din cauza osteoartritei prezintă un risc de peste două ori mai mare de a suferi de dureri de genunchi la vârsta mijlocie, comparativ cu aceia care nu au avut în familie probleme de acest tip, potrivit unui studiu. „A reieșit foarte clar că genele sunt un factor de risc important în cazul osteoartritei, dar, până acum, am avut foarte puțin succes în descoperirea acestora”, a declarat Graeme Jones, profesor la Universitatea Tasmania din Hobart, Australia, principalul autor al studiului.
Potrivit studiului, până la vârsta de 45 de ani, între un sfert și o treime dintre adulți au suferit din cauza durerilor la nivelul genunchilor, care au durat cel puțin o săptămână. Cauzele durerilor de genunchi nu sunt întotdeauna clare, dar studii anterioare au sugerat existența unei legături genetice. Noul studiu este primul care a analizat dacă oamenii care au avut în familie cazuri de osteoartrită la nivelul genunchiului prezintă un risc mai mare de înrăutățire a durerilor de acest tip, potrivit cercetătorilor australieni.
La studiu au participat 186 de adulți, care au avut cel puțin un părinte care a suferit o operație de înlocuire a articulației genunchiului, și alte 186 de voluntari ai căror părinți nu au fost diagnosticați cu artrită și nu au fost supuși unor intervenții chirurgicale de înlocuire a genunchiului. La începutul studiului, participanții au completat câteva chestionare referitoare la durererile de genunchi de care au suferit în ultimul an și li s-au făcut analize specifice – radiografii și investigații RMN pentru genunchiul piciorului drept.
Procedurile au fost repetate doi ani mai târziu și apoi, iarăși, la zece ani de la debutul studiului. Adulții ai căror părinți au suferit operații la genunchi tindeau să aibă o greutate mai mare, iar în acest grup erau mai mulți fumători comparativ cu grupul de control, dar nu existau diferențe între cele două grupuri de participanți în ceea ce privește deteriorările vizibile la nivelul articulațiilor genunchiului la începutul studiului.
După doi ani, ambele grupuri aveau un număr similar de participanți, puțin mai mult de jumătate, care sufereau de dureri de genunchi. Dar, după zece ani, 74% dintre participanții ai căror părinți suferiseră operații de înlocuire a articulației prezentau dureri ale genunchiului, comparativ cu doar 54% dintre participanții care nu au avut în familie cazuri de intervenții chirugicale asupra articulației genunchiului. Pe parcursul celor opt ani, cercetătorii au înregistrat și o creștere a nivelului durerii la ambele grupuri, dar participanții ai căror părinți avuseseră probleme cu genunchii tindeau să sufere o creștere mai importantă a nivelului de durere.
