Într-o zi, Regele, indispus, privea prin fereastra deschisă la forfota din târg. Gândea: „Am venit pe lume acum cinci minute, acum trei minute m-am însurat…” Toate hotărârile îi erau la îndemână, ușor de îndeplinit, așa încât, în ziua aceea, marea lui existență seniorială i se părea un vid cumplit.
Deodată a văzut un negustor care trecea cu un car plin cu mere prin fața castelului și, atras de roșeața strălucitoare a fructelor, s-a înviorat și l-a chemat la el pe sfetnicul care stătea tot timpul dincolo de ușa închisă (atent la orice bătaie din palme a stăpânului) și i-a zis:
-Ia cinci galbeni și cumpără mere de la negustorul din fața porții…
I-ar fi plăcut să se ducă singur, să coboare scările, să iasă pe poartă și să simtă aerul dulceag de afară, să atingă toate merele din căruță cu mâinile și să le simtă rotunjimile perfecte. Medicul îl anunțase că este bolnav și mai are puțin de trăit. Gândea: „Ai să mori peste un ceas și jumătate, ai să mori la sfârșitul spectacolului…”
Sfetnicul a chemat un slujitor de la bucătării și i-a zis:
-Ia patru galbeni și cumpără mere de la negustorul din fața porți, pentru stăpâni…
Slujitorul de la bucătării a chemat pe un alt slujitor și i-a zis:
-Ia trei galbeni și cumpără mere de la negustorul din fața porții, pentru stăpân…
Slujitorul al doilea a chemat un soldat și i-a zis:
-Ia doi galbeni și cumpără mere de la negustorul din fața porții, pentru stăpân…
Soldatul a chemat guardul de la poartă și i-a ordonat:
-Ia doi galbeni și cumpără mere de la negustorul din fața porții, pentru stăpân…
Guardul a ieșit în drum și a strigat la negustor:
-Regele tău a poruncit să-i dai căruța întreagă cu mere, cu un galben.
În timpul acesta, din încăperea tronului, regele își privea supușii gălăgioși de afară, așteptând. Gândea: „Am să mor când am să vreau eu, sunt Rege, eu hotorăsc!”
Guardul, satisfăcut de reușita afacerii, a intrat în curtea palatului și i-a pus la picioare soldatului patru coșuri cu mere, oprindu-și unul pentru sine.
Soldatul i-a dus slujitorului al doilea trei coșuri cu mere, oprindu-și unul pentru sine. Slujitorul al doilea i-a dus șefului său, slujitorul de la bucătării, două coșuri cu mere, oprindu-și unul pentru sine. În cele din urmă, sfetnicul credincios al regelui a ajuns la stăpânul său și i-a zis:
-Majestate, ți-am adus un coș plin cu mere…
Acesta nu a spus nimic. În ziua aceea nu avea niciun gând rău. Părea mulțumit că își lasă regatul în ordine și belșug: dacă un negustor câștigă cinci galbeni, doar pe un singur coș cu mere, carevasăzică, cât trebie să câștige pe un car întreg… Gândea: „Spuneți-mi cum ați făcut ca să muriți, învățați-mă. Ajutați-mă să trec pragul pe care l-ați trecut. Ajutați-mă, voi, care v-ați temut și care n-ați vrut. Și voi, cei care ați fost puternici și curajoși, care v-ați învoit să muriți senini, cu nepăsare, învățați-mă cum să fiu nepăsător, învățați-mă cum să fiu senin, învățați-mă cum să fiu resemnat”.
A doua zi, convins de câștigul fabulos al negustorului, regele a mărit taxele acestuia. Pe urmă, a murit.
Se face precizarea necesară că citatele au fost luate din piesa Regele moare (1962) scrisă de Eugen Ionesco.
LILI GOIA
