Adjudeanca Irina Novac, scriitoare de romane la 14 ani

6
8871



La numai 14 ani, Irina Novac, elevă în clasa a VIII-a la Liceul „Emil Botta” din Adjud, se poate mândri cu faptul că prima sa carte a fost deja tipărită. A scris un roman de dragoste, intitulat „O clipă cât o eternitate”, acțiunea fiind plasată atât pe tărâm american, cât și românesc. Când va termina liceul, spune că va pleca în SUA, pentru a studia la New York Film Academy. Inițial și-ar fi dorit să devină procuror criminalist, dar după ce a scris cartea, și-a schimbat opțiunea.

Rep.: Unde ai terminat școala primară?
I. N.: Școala primară am terminat-o la Școala din Bostănești, comuna Păunești, locul de unde provin. Acum sunt în clasa a VIII-a la Liceul „Emil Botta” și voi continua liceul tot aici, la profilul filologie.

Rep.: De ce te-ai gândit să alegi profilul filologie?
I. N.: Pentru că sunt foarte atrasă de uman, îmi plac foarte mult limbile străine. Îmi place și matematic,a dar mai mult limbile străine.

Rep.: Cum ți-a venit ideea să scrii o carte?
I. N.: La 10 – 11 ani eu eram singură acasă și nu aveam ce face. Am început să fac „actorie” și mi-am imaginat secvența în care ea moare.

Rep.: Care este firul acțiunii în carte? Este un roman…
I. N.: Este un roman de dragoste, dar pe lângă dragoste, și crimă, acțiune. Sunt trei adolescenți, Angela și Chuck, sunt iubiți, iar la balul de absolvire el o cere în căsătorie. Demi, prietena cea mai bună a Angelei este îndrăgostită foarte tare în secret de Chuck și își pune în plan cum să facă să-i despartă. Până la urmă a hotărât să o ucidă pe Angela, dar fără să dea de bănuit, și a plănuit un accident în care a fost și ea implicată, punându-și viața în pericol. Angela a murit, un moment emoționant la care și eu am plâns când am scris. Demi nu este prinsă. Sufletul Angelei revine pe pământ și încearcă să-i spună lui Chuck cine a fost de vină de fapt. Prima oară, el nu a vrut să accepte, dar până la urmă a înțeles și a încercat să îi întindă o capcană lui Demi. Astfel, Demi fiind foarte îndrăgostită de el, Chuck a început o relație cu ea, dar vroia doar să o deconspire, și până la urmă a reușit. Apoi a intervenit poliția, care nu a prins-o inițial. După ce a prins-o, a fost dusă într-o închisoare de maximă securitate. De acolo scapă, între timp Chuck își duce viața liniștit alături de sufletul Angelei. Demi scapă și încearcă să-i pună capăt vieții lui Chuck cu orice preț. Dar nu reușește pentru că de fiecare dată Angela îl salvează, pentru că ea este îngerul lui păzitor.

Rep.: Unde se petrece acțiunea?
I. N.: La început în America, dar am spus că eu sunt româncă și ar trebui să fie și în România și cam de la jumătatea cărții acțiunea se petrece în România.

Rep.: Ce spun profesorii despre cartea ta?
I. N.: Profesorii nu spun nimic, dar doamna mea dirigintă, doamna Alina Zoltan, este foarte mândră și spune, la alte clase unde predă, că sunt fata dumneaei și că am scris o carte. A arătat cartea la mai multe clase, doamnei de franceză, doamnei de engleză, doamnei de chimie. Cu ocazia aceasta, vreau să le mulțumesc, pentru că au împărtășit opera mea.

Rep.: Cum ai ales numele personajelor?
I. N.: Asta e simplu. Angela vine de la angel, în engleză înger, pentru că este un înger păzitor. Demi vine de la devil, diavol în engleză, sugerând răutatea, pentru că ea a fost personajul negativ, și Chuck mi-a plăcut mie numele ăsta.

Rep.: Ce citești în timpul liber?
I. N.: Îmi place foarte mult să citesc în engleză. John Green, Nicholas Park are foarte multe cărți de dragoste, bune.

Rep.: Ce alte pasiuni mai ai?
I. N.: Handbal, muzică, dans – îmi place foarte mult să dansez – psihologia – particip la un curs de psihologie care se numește „Dincolo de aparențe”, cu doamna Violeta Toma, doamna psiholog a școlii noastre, unde am învățat foarte multe lucruri interesante și folositoare. Îmi place și fotbalul, am participat la finala pe țară la fotbal feminin, unde am ajuns în finală cu Teleormanul și am câștigat după loviturile de la șapte metri.

Rep.: Cum se împacă fotbalul cu literatura, că sunt două domenii total diferite?
I. N.: Sportul mă relaxează, la fel și literatura. Sportul ajută foarte mult la oxigenarea creierului și probabil de asta îmi vin și ideile.

Rep.: Ce alte preocupări mai au elevii de clasa a VIII-a, cei de vârsta ta ?
I. N.: Facebook, cluburi, ceea ce nu mi se pare normal. Lucruri absolut banale. Am observat că generația mea și generațiile care vin după mine sunt cam agramate, desigur nu toți, dar încep să se strice, ceea ce nu-mi place.

Rep.: Care crezi că este motivul pentru care încep să se strice generațiile actuale de copii?
I. N.: Pur și simplu pe copii nu-i mai interesează școala și atunci nu îi interesează nici viața, pentru că fără școală nu poți să faci nimic în viață.

Rep.: Ce carieră ai dori să urmezi?
I. N.: Până acum ceva timp îmi doream să fiu procuror criminalist, dar am avut o revelație și am spus că vreau din ce în ce mai mult să devin regizor sau scenarist. Vreau să mă duc în America, să studiez la New York Film Academy. Când termin liceul, voi pleca în America.

Rep.: Se apropie Evaluarea Națională. Ai emoții, ai început să te pregătești?
I. N.: Nu am emoții. Am început să mă pregătesc, să fac exerciții suplimentare. Oricum, la română nu am nicio problemă, la matematică e lejer… nu mi se pare greu.

Rep.: Care sunt materiile tale preferate?
I. N.: Româna, engleza, franceza, latina, istoria și matematica.

Rep.: Ai o persoană care te îndeamnă, care te sprijină?
I. N.: Părinții mei, frații mei, doamna mea dirigintă.

Rep.: Cine te-a ajutat să publici cartea?
I. N.: Domnul Gheorghe Stroia, care este domnul meu editor, căruia vreau să-i mulțumesc pentru că m-a ajutat foarte mult. Eu sunt colegă cu fiul dumnealui, i-am spus despre ce am scris, el a vorbit cu tatăl lui și mi-a spus să-i trimit o mostră, eu i-am trimis-o pe toată și așa a ajuns să fie tipărită cartea mea.

Rep.: Câte exemplare au fost tipărite?
I. N.: 70 de exemplare, pe care majoritatea le-am făcut cadou.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here