Rep.: Cum ați ajuns cadru didactic?
Mirela Stoican: Prima experiență am avut-o în clasa I. Cam după primele trei luni de școală, doamna învățătoare Popa Mioara, la o oră, a început să ne întrebe pe fiecare ce profesii am dori să urmăm. Când a ajuns la mine, în momentul acela nu am știut ce să răspund, însă doamna mi-a spus: „pe tine te văd o învățătoare! Cu siguranță tu acest drum îl vei urma!”. La momentul acela nu realizam eu ceea ce doream, dar undeva, în mintea mea, acele cuvinte au rămas întipărite. Timpul a trecut, clasa a IX-a și a X-a le-am făcut la Liceul de Telecomunicații de la Bacău, apoi, revenind acasă, am parcurs clasa a XI-a și a XII-a la liceul Unirea. Au fost cei mai frumoși ani de școală. O experiență extraordinară, cu oameni deosebiți, oameni dăruiți actului didactic, printre care profesorii Nagler, oameni extraordinari, dascăli din cap până în picioare, doamna profesor Tudorache de limba română, doamna profesor Stanciu de matematică. În clasa a XI-a s-a întâmplat un lucru care mi-a dat de gândit și care mi-a declanșat intenția de a urma o activitate didactică. La chimie, aceasta nefiind una din materiile mele preferate, m-am străduit, am învățat fiecare lecție. La un moment dat, doamna profesor de chimie mi-a spus: ai știut foarte bine, dar eu ție nu pot să-ți pun mai mult de ora 8, pentru că tu nu ai avut un bagaj de cunoștințe de chimie atât de solid. A fost un moment în care m-am simțit profund nedreptățită, pentru că am știut absolut tot ceea ce m-a întrebat. Mi-am spus că dacă am să ajung profesor, niciodată nu am să țin cont de ceea ce era înainte, ci pur și simplu când ascult un copil, evaluarea să fie la momentul respectiv, să nu nedreptățesc copilul. Am terminat liceul, am dat la facultate, am încercat la inginerie pentru că în 89 asta era moda. Nu-mi plăcea, dar am făcut-o mai mult pentru părinți. Ulterior m-am îndreptat către ceea ce mi-a plăcut de fapt, respectiv științele economice. Timpul era deja foarte scurt, ratasem admiterea la ASE București și pentru a nu pierde timpul, am urmat Școala Postliceală la Liceul Economic. Mi-am descoperit o pasiune pentru disciplinele economice, după doi ani de zile am absolvit cu brio. Între timp am dat examen de admitere la ISE Iași, Facultatea de Științe Economice, specializare finanțe – contabilitate. Imediat după absolvirea școlii postliceale am activat în învățământ, funcționând ca maistru instructor la Colegiul Economic. Am funcționat aici până în anul 2006, când am întrerupt activitatea la Liceul Economic pentru că am avut o oportunitate și anume aceea de a participa la un concurs de titularizare în învățământul universitar, la Universitatea „George Barițiu”, concurs pe care l-am luat. Astfel, din 2006 mi-am început activitatea de cadru didactic universitar. Imediat după terminarea facultății, am început cursurile de masterat, la Universitatea Bioterra București, specializare management performant în alimentație publică și turism, o specializare care mi-a deschis multe drumuri. Ulterior, funcționând în învățământul universitar, am conștientizat faptul că îmi este absolut necesară continuarea studiilor. În 2007 am fost admisă la Școala Doctorală la Academia de Studii Economice din Chișinău, școală pe care am absolvit-o în 2011, iar în 2012, în 7 iunie, am susținut teza de doctorat. Astfel, mi-am luat titlul de doctor în științe economice. În activitatea profesională au intervenit câteva modificări, respectiv am început să colaborez și cu Universitatea Bioterra și ca profesor asociat la Universitatea Transilvania din Brașov, la facultatea de Alimentație și turism. În acest an am fost admisă la Școala Postdoctorală de la Academia Română. Îmi continui drumul educațional.
Rep.: Mai activați și în învățământul preuniversitar?
M. S.: Pe lângă cele două universități, îmi mai desfășor activitatea și la Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi”, revenind astfel la prima dragoste, respectiv învățământul preuniversitar, pentru că sunt satisfacții nemaipomenite. Sunt minunați copiii aceștia, pe care i-a înzestrat Dumnezeu cu minte și cu suflet.
Rep.: De ce învățământ universitar?
M. S.: Învățământul universitar este altceva, pentru că pot aplica cunoștințele pe care le-am acumulat, ceea ce este un lucru deosebit pentru mine. Școala doctorală pe care am făcut-o la Chișinău mi-a deschis noi orizonturi, noi oportunități. Cercetarea în teza de doctorat am făcut-o în „Analiza capitalului uman în economie inovațională”, o temă destul de complexă, în anul 2008 nu prea se discuta despre așa ceva la nivel mondial. A fost o provocare în adevăratul sens al cuvântului, dar am avut parte de un profesor care a fost alături de mine, respectiv doamna conferențiar Neli Filip, căreia îi mulțumesc din suflet. Alături de ea am făcut săpături, am descoperit împreună aceste elemente, ajungând în final la a realiza o lucrare de doctorat care a fost deosebit de apreciată, inclusiv la diverse conferențe internaționale. În anul 2011 am fost invitată la Universitatea din Cambridge pentru a susține o prelegere. Ulterior am fost invitată la Academia Mondială de Știință și Inginerie în San Malo, în Franța, apoi am fost invitată de Facultatea de Economie din Valencia și periplul este destul de lung. Ca atare, pot să spun că sunt un om împlinit, un om dornic de a transmite cunoștințe și celorlalți.
Rep.: Cum au fost cei patru ani de doctorat?
M. S.: A fost mai mult obositor decât costisitor, la urma urmei Chișinăul este la 250 de kilometri de Focșani. Dacă m-aș fi dus la București sau la Iași ar fi fost cam la fel. Ceea ce era mai deranjant erau formalitățile vamale, pentru că stăteai câteodată și câte 4-5 ore în vamă. Mă duceam mereu cu plăcere.
Rep.: De ce Chișinău și nu București sau orice alt centru universitar din țară?
M. S.: În anul 2007, pe plan politic au existat câteva discuții vis-a-vis de cei care se înscriu la doctorat. La un moment dat s-a limitat numărul de locuri candidaților repartizați spre îndrumare la un anumit profesor. Eu trebuia să urmez doctoratul obligatoriu în teorie economică generală și atunci, singurul profesor care era la momentul respectiv la ASE București mi-a recomandat să merg la Chișinău. Nu regret absolut deloc că am ajuns la Chișinău.
Rep.: Care este diferența între învățământul românesc și cel de peste Prut?
M. S.: Din păcate, la noi, numai este acea seriozitate cu care am fost obișnuiți. Nu mai există acea dăruire, nu mai există dascălul în adevăratul sens al cuvântului. Din păcate. Eu una consider că trebuie să fii făcut ca să fii dascăl. Dacă nu faci cu pasiune, dacă nu faci cu dragă inimă, nu ai cum să obții rezultate, copilul te simte. Și atunci îți pui întrebarea: ce caut aici? Tot se fac discuții că nu suntem plătiți. Da, este foarte adevărat, sunt cheltuieli enorme cu ceea ce înseamnă materiale de studiu, deplasări, participări la conferințe. Eu am primit sponsorizare doar pentru deplasarea în Anglia, la Cambridge, restul mi le-am suportat singură. Dar dacă dorești într-adevăr să fii informat, să fii foarte bine pregătit, trebuie să faci niște eforturi financiare deosebite. Din păcate, lumea percepe dascălii ca fiind niște șpăgari, că nu fac nimic, că nu-și fac orele, nu-și dau silința, etc. Nu este adevărat! Sunt oameni care pur și simplu își fac datoria de om înainte de a fi profesor și atunci te doare când auzi lucruri de genul „de ce să le mai dăm lor bani”, „de ce să le mai mărim salariile”. Și este păcat că auzim aceste vorbe din gura părinților, asta deranjează cel mai mult.
Rep.: Ați mai făcut și altceva în afară de învățământ?
M. S.: Da. La un moment dat am ieșit din învățământ, în 2001-2002. Acumulasem ceva experiență, erau aproape opt ani de zile de învățământ. Am zis că este momentul să fac o pauză, să văd ce se întâmplă în viața reală, în economia reală. Am funcționat ca director economic la o societate de asigurări, ulterior am fost promovată ca director pe sucursală și aș putea spune că cea mai bună experiență, lecția vieții mele, am avut-o când am fost director la societatea de asigurări Atlassib, care a fost o școală foarte bună pentru toți cei care au trecut pe acolo. Faptul că doi ani de zile mi-au permis să iau contact direct cu viața economică a fost un avantaj extraordinar pentru mine. Trebuie să menționez că în această perioadă nu m-am rupt complet de catedră, pentru că este mare mea dragoste. Aș vrea să subliniez faptul că este o ruptură majoră între viața reală și ceea ce se învață în facultate. Copiii aceștia nu se pot orienta deloc. Ei nu simt realitatea economică, nu simt pulsul pieței, mulți dintre ei nu știu ce e ăla un bon fiscal, am avut surpriza să constat că nu știu ce e aia o factură! Și vorbim de absolvenți care au terminat facultatea de științe economice. Învățăm despre ce înseamnă concepte de management, strategii de marketing, tehnici de promovare și altele, dar când trebuie să le punem în practică, lucrurile sunt total neclare pentru ei.
Rep.: Cu ce vă umpleți puținul timpul liber pe care, presupun, îl mai aveți?
M. S.: Timpul liber mi-l ocup punând pe hârtie experiențele mele, ca atare am deja două cărți scoase de sub tipar. Prima carte a apărut în 2012 „Dezvoltarea capitalului uman în cadrul formării economiei inovaționale”, cea dea doua carte a venit destul de repede. O carte care am considerat că este necesară pe piață, în primul rând l-am gândit ca un ajutor pentru elevi, pentru studenți, dar și pentru mediul de afaceri. Vorbesc despre cartea „Managementul calității în turismul rural” și aici sunt foarte multe de povestit. Această carte a fost lansată în februarie 2014, în librăria Alexandria. Momentan lucrez la cea de-a treia carte, alături de o bună colegă și prietenă, doamna profesor Camarda Adina, de la Universitatea Transilvania din Brașov. E o carte care se dorește a fi tot un sprijin pentru studenți și pentru mediul de afaceri. Se referă la „Managementul afacerilor internaționale. Întreprinderea simulată în turism”, cu aplicabilitate practică în întreprinderea simulată, acesta fiind un concept care prinde contur în mediul universitar destul de târziu la noi. Restul timpului liber, cât mai rămâne, îl petrec cu fiica cu soțul, merg în vacanțe, călătoriile fiind o pasiune a mea. De aceea, între timp mi-am luat și atestatul de ghid turistic.
Rep.: Ce vă doriți pentru viitor?
M. S.: Pentru viitor, în primul rând sănătate, pentru toată familia. Pentru mine… pot să spun că sunt un om împlinit din toate punctele de vedere. Îmi doresc ceea ce este mai bine pentru fiica mea, să-i ajute Dumnezeu să-și atingă toate țelurile pe care și le-a propus.
