Muzeul Metropolitan din New York a vernisat marți o expoziție dedicată ținutelor de doliu, „Death Becomes Her: A Century of Mourning Attire”, al cărei titlu se inspiră din cel al unui film clasic hollywoodian („Tinerețe veșnică/ Death Becomes Her”, 1992). Expoziția s-a deschis în sediul renovat al Institutului Costumelor din cadrul Muzeului Metropolitan, care poartă numele Annei Wintour, redactorul-șef al revistei Vogue SUA.
Prin intermediul unor ținute diverse, precum cele din tafta neagră purtate de regina Victoria a Marii Britanii (1837 – 1901) și rochiile cu paiete ale nurorii ei, regina Alexandra, expoziția newyorkeză explorează legăturile dintre doliu și modă. Incluzând 12 rochii, dar și bijuterii, pălării, accesorii și ziare de epocă, expoziția prezintă o perioadă în care femeile din Europa și America trebuiau să se conformeze unor norme rigide în ceea ce privește doliul.
Însă atmosfera nu este total întunecată. Expoziția „Death Becomes Her: A Century of Mourning Attire” prezintă și „povestea” unei tinere văduve care, eliberată de obligația de a se căsători, era curtată de alți bărbați. „Negrul este seducător, iar tinerele văduve, frumoase și trupeșe, cu zâmbetele și privirile lor malițioase sub voalul negru sunt foarte seducătoare”, se afirmă într-o carte americană despre normele de conduită în societate, publicată în 1855.
„Requiem”-ul de Gabriel Fauré îl însoțește pe vizitator, invitat să descopere pasaje din jurnale intime feminine, reviste și cărți din epocă, care apar și dispar pe zidurile clădirii, ca niște fantome, cu ajutorul unor proiecții speciale. „Pentru multe femei, era un mod de a-și exprima emoțiile, ele simțeau într-adevăr că hainele lor de doliu reflectă tristețea interioară”, explică Jessica Regan, curatoarea expoziției. Altele se plângeau din cauza monotoniei sau de costul ridicat al unei garderobe în întregime negre, care, progresiv, putea să cedeze locul griului și movului monocrom, după ce tristețea și durerea deveneau mai puțin acute. Satinuri mai opulente, taftale și catifele puteau fi purtate mai târziu, însă erau considerate prea somptuoase în prima parte a perioadei de doliu.
Expoziția nu ar fi completă fără o rochie din 1894 – 1895 care a aparținut reginei Victoria, cea mai cunoscută văduvă din secolul al XIX-lea, care a purtat doliu timp de 40 de ani după moartea soțului ei. Cele mai impresionante ținute sunt cele purtate de nora ei, regina Alexandra, din mătase mov și neagră, cu paiete, realizate în 1902 și purtate în anul de după moartea reginei Victoria.
Organizată într-o manieră cronologică, cu rochii create între 1815 și 1915, ținutele expuse provin în principal din colecția Institutului Costumelor. Două ținute care vin din Scoția au fost împrumutate de la Victoria and Albert Museum din Londra. Doliul american se inspiră pe larg din cel britanic, care urmează la rândul său normele de la curtea regală. Doliul putea să dureze doi ani pentru un soț, un an pentru un părinte și șase luni pentru un frate sau o soră.
A fost, de asemenea, un secol în care doliul a devenit și un instrument de modă, un semn distinctiv pentru sofisticare și eleganță, întrucât țesăturile negre și de calitate erau costisitoare. Expoziția „Death Becomes Her: A Century of Mourning Attire” va rămâne deschisă până pe 1 februarie.
