GALERIE FOTO: Episodul 50 – O scenă din „Terminator“ (probabil) s-a filmat la locurile de joacă din Sud

4
20049


   Cei care s-au uitat la seria „Terminator” își amintesc cu siguranță că în Terminator 2 există o scenă în care Sarah Conner are un coșmar cu explozia unei bombe nucleare la un loc de joacă. Probabil mulți vor spune că exagerez, dar sentimentul unei ere post-nucleare l-am avut la locurile de joacă din cartierul Sud al Focșaniului. Este ceva greu de descris într-o rubrică dintr-un ziar, trebuie să fii acolo ca să înțelegi. Barele ruginite, toboganul șters și găurit, învârtitoarea ruptă și de neurnit, leagănele îmbătrânite, acea piatră de escaladat spartă, în care vreun om al străzii și-a agățat o pungă cu cine știe ce și în care miroase a împuțit, bălăriile care cresc pe lângă gardurile acelea de închisoare, gunoaiele aruncate peste tot, întinderea de pietriș amestecat cu nisip, toate te duc cu gândul la pustiu, la pustiit, la pustietate.
  
 Pe un zid, cineva a desenat blocuri și-un dragon, mașini și-un triunghi cu un ochi, fețe triste. Zidul e scorojit și murdar, iar dincolo de el, zac țevi și tuburi și scânduri. Ce priveliște pentru copiii din Sud…
 Pe lângă cele două locuri de joacă e o alee stricată, mărginită de bănci. Pe una doarme un om în mijlocul zilei, cu somnul netulburat de zgomotul pe care-l fac mașinile din incinta cu țevi ori cele care circulă pe Bulevardul București. Pe o alta, o doamnă în vârstă ascultă un post de radio. Lângă ea, câteva crengi tăiate își așteaptă de cine știe câtă vreme mutarea. Din loc în loc, câteva trepte pavate, pe care iarba crește nestingherită, te duc la trotuar. Pe marginea lui, la stradă, e o cruce ruptă pe care doar numele se mai cunoaște: Dudău Ionel. 
 Între cele două locuri de joacă e un teren sintetic de minifotbal, bine îngrijit, care dublează numărul de garduri. Sârmă, fier, rugină, ciment, pietriș, țevi, zid, plasă verde… Ce priveliște pentru copiii din Sud…
 Pe unul dintre garduri scrie cu litere mari „PATINUAR”. Dincolo de gard e un teren jumătate acoperit cu iarbă, jumătate cu ciment, pe care trei băieți bat o minge.   
 Copiii par să nu vadă toate astea, par să se bucure de ce au, chiar dacă acele obiecte sunt distruse, ei se joacă. Dar mintea lor înregistrează tot, iar imaginile desenate pe zid mă fac să cred că acei puști visează altceva, iar într-o bună zi ne vom trezi într-un loc îmbătrânit, de unde mulți tineri, care și-au petrecut copilăria într-un oraș care nu le-a dat atenție, pleacă. Căci pornind de la apartamentele neîncăpătoare, de la locurile de joacă uitate de autorități, și ajungând până la lipsurile din grădinițe și școli, unde părinții sunt chemați să cotizeze căci 
„de la buget nu sunt bani”, din secțiile de pediatrie, toate contribuie la dorința de a evada spre spații unde își vor putea crește mai bine proprii lor copii. Åži care nu trebuie neapărat să fie în altă țară, ci în locuri precum acesta: http://www.monitorulvn.ro/articole/galerie-foto–jurnal-de-mama-episodul-xxi-prima-data-la-slanic-moldova_2_147929.html 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here