Un tată și-a luat, acum câtva timp, cei cinci copii de mână și a bătut la ușa Adăpostului Temporar pentru Copilul Abuzat al DGASPC Vrancea, spunând că nu și-i mai poate crește. Pur și simplu, omul a povestit că soția este plecată la muncă peste hotare, că de foarte mult timp nu a mai trimis acasă vreun ban și că el nu mai face față sarcinilor impuse de creșterea celor cinci copii. Nu mai are ce le da de mâncare. Nu are bani ca să le cumpere îmbrăcăminte, încălțăminte. Și nu poate munci pentru că trei dintre ei sunt mici și nu-i poate lăsa singuri acasă. „Trei dintre acești copii au rămas în sistem, iar doi, cei mai mari, în vârstă de 16 și 17 ani, au mers înapoi acasă. Tatăl a explicat că nu are cum să meargă să muncească și să-și lase copiii singuri în casă, dacă nu muncește nu are bani și dacă nu are bani ajunge în situația în care nu le mai poate asigura copiilor lor nici măcar strictul necesar. Și acest tată, ca și alți părinți, a spus că dorește să lase copiii la noi doar pentru o perioadă… Pe parcursul timpului au fost mai multe situații de acest gen, adică unul dintre părinți plecat la muncă peste graniță, iar celălalt, rămas acasă, ajunge în situația de a nu se mai putea descurca. În special tații au cerut sprijinul nostru, tați rămași singuri cu copii de vârste mici”, a declarat Violeta Pavelescu, șefa Biroului Adăpost Temporar pentru Copilul Abuzat, Neglijat, Exploatat, supus Traficului și Migrației.
Pe parcursul acestui an, 83 de copii au tranzitat acest Adăpost, în momentul acesta fiind nouă în Centrul Maternal, dintre care patru sugari, și șapte în Adăpostul Temporar. Tot anul acesta, în Centrul Maternal au primit ajutor 16 mame cu 37 de copii, cele mai multe ajunse aici din cauza violenței domestice. „Au fost, de exemplu, trei mame cu câte patru copii și alte cinci cu câte trei copii. Din păcate, în ultimul timp predomină, ca și cauză, violența domestică. O altă cauză constă în faptul că mamele sunt părăsite de tații copiilor, nu au sprijinul familiei, nu au unde să se ducă împreună cu copiii, să muncească nu pot, pentru că nu au cu cine să-și lase copiii și atunci ajung la noi. Ultimul caz este o mamă de 23 de ani, care a născut al doilea copil și partenerul ei nu a mai primit-o acasă. Primul copil al acesteia se află deja în plasament. Urmează să vedem care este cea mai bună măsură pentru ea și bebelușul ei”, a declarat Violeta Pavelescu.
Copiii, victimele sărăciei
Sărăcia, pe lângă alte efecte dramatice pe care le produce, a ajuns să despartă și copiii de părinții lor. Iar consecințele acestei despărțiri, similară cu abandonul, sunt aceleași indiferent de cauzele care au determinat-o.
Specialiștii atenționează asupra faptului că micuții instituționalizați la vârste foarte mici pot avea întârzieri în dezvoltarea socială, fizică, emoțională și prezintă un risc crescut de îmbolnăvire. La vârsta de trei ani, când apare conștiința de sine, copilul aflat în instituție pricepe faptul că este al nimănui, fapt ce îi provoacă suferință, nesimțind afectivitatea și atașamentul necesare la această vârstă… Totodată, copiii abandonați prezintă întârzieri în funcționarea intelectuală și logică, au dificultăți de învățare, citesc cu greu, nu sunt capabili să ia decizii atunci când este cazul. Totodată, cu timpul ei devin impulsivi, manifestă un comportament agresiv, pot avea modificări serioase de dispoziție, frică, depresie… Și ce e foarte grav, au sentimente de culpabilitate, ajungând să considere că ei sunt de vină, că ei sunt cauza esențială a abandonului lor.
Cum poate fi combătută, însă, sărăcia extremă, una dintre cauzele care determină părinții să-și arunce micuții în brațele statului? Unii sunt de părere că cei din comunitatea unde se află o astfel de familie ar avea rol hotărâtor. Că dacă vecinii, cadrele didactice, asistenții sociali ai primăriei, primarul, preotul, medicul ar lua atitudine, încercând să sprijine din timp acei părinți neputincioși, numărul copiilor care ajung în instituții ar scădea considerabil. Numai că acest lucru nu se prea întâmplă, comunitatea preferând să judece mai degrabă mamele și tații respectivi, decât să le întindă o mână de ajutor. Iar victime nevinovate sunt copiii…
Situațiile de copii aflați în risc pot fi sesizate la 0237.983
Dacă părinții cât de cât conștienți de faptul că se află la un moment dat în imposibilitatea de a-și crește copiii bat singuri la ușa Protecției Copilului, ceilalți, care îi neglijează, îi abuzează, îi chinuie trupește și sufletește traumatizându-i, trebuie neapărat aduși în atenția autorităților, astfel încât copiii să scape de chin. Oricine poate face acest lucru sunând, chiar și sub protecția anonimatului, la Telefonul Copilului 0237.983. Și copiii aflați în situații dificile pot suna singuri, iar echipa mobilă a Serviciului de Intervenție în Regim de Urgență (SIRU) din cadrul DGASPC Vrancea se va deplasa imediat către ei.
În prima jumătate a acestui an, specialiștii din cadrul SIRU au intervenit în 472 de cazuri de copii aflați în risc. Adică aproximativ 78 de copii lunar. Și aproape 3 copii zilnic. O statistică absolut îngrozitoare, care se poate schimba odată cu implicarea fiecăruia dintre noi.
