Un cetățean care s-a semnat Adi a scris următorul comentariu, la articolul de săptămâna trecută din cadrul acestei rubrici: „Ce-mi place in vrancea !!?? Esti cel putin tampita!! Vrancea= manastiri , cascade ,cheile.. varful..focul.. unirea.. Ai auzit de ele!!! Corso?! Asta este nivelul tau!!”
Un alt cetățean (sau tot ăla, căci numele e același, dar nu diminutivat) întreabă pe o pagină de socializare (de pe care aflu că e asistent medical): „Esti mandra de postarea si articolul asta?!”
O să le răspund ca și cum ar fi aceeași persoană. Asistentule, care ești tu asistent (vorba unui clasic în viață), în primul rând cred că ar trebui să-ți schimbi meseria, căci dacă ai reacționat așa la citirea unei rubrici într-un ziar, tot ce-i posibil să iei la bătaie vreun pacient care ar avea curajul să-ți atragă atenția că, cine știe, poate ai dozat greșit substanțele dintr-o seringă.
În al doilea rând, desigur, Vrancea înseamnă tot ce ai scris tu, dar rolul acestei rubrici este altul: și anume de a scoate în evidență lucruri mărunte, mici afaceri, idei frumoase, care nu ajung în presă, de obicei, dar care ne îmbunătățesc aici, în Vrancea, viața de zi cu zi. Despre tot ceea ce ai scris tu s-a vorbit (și scris), se vorbește și se va vorbi. Atunci când, după foarte mult timp, am ajuns în Cheile Tișiței, am scris, dar în cadrul altei rubrici, încă n-o începusem pe aceasta.
În al treilea rând, AM DREPTUL de a scrie despre orice. Dacă îmi plac: dâra lăsată de un avion cu reacție pe cerul Vrancei sau zborul unei frunze în vântul toamnei sau doi câini pe nume Red și Husky sau zâmbetul unui copil sau un chioșc de înghețată, voi scrie despre ele. Este ceea ce fac eu, este meseria mea, pe care o trăiesc cu pasiune și o practic cu respect față de mine și față de cei cărora mă adresez. Succesul acestei rubrici, pe care îl constat săptămânal prin numărul de vizualizări, mă determină să merg mai departe și să aduc la cunoștința cititorilor subiecte aparent mărunte, dar de mare interes, căci este vorba despre viața cotidiană.
Vrancea este, într-adevăr, istorie, cultură, religie, natură, tradiție, dar este și fiecare dintre noi. De aceea, un magazin de îmbrăcăminte ori de detergenți sau încălțăminte, o grădină frumos amenajată sau sculpturile de la o poartă, vinurile bune și sucurile naturale, prăjiturile și pâinea făcute aici, în Vrancea, toate își vor găsi locul în cadrul acestei rubrici, atâta vreme cât sunt de calitate și… îmi plac.
Cât despre întrebarea cu mândria… Aș fi mândră dacă aș descoperi tratamentul pentru cancer, SIDA, Ebola, în general pentru bolile incurabile ori dacă aș pune capăt foametei, poluării, războiului în lume sau dacă niciodată, niciodată, niciodată copiii n-ar mai suferi. Așa că nu, nu sunt mândră. Dar dacă întrebarea ta, asistentule, care ești tu asistent, s-a referit la satisfacția muncii, atunci răspunsul este: da! Da! Da! Da!
Probabil că n-aș fi răspuns nici acestui atac mârlănesc venit din partea unui individ care n-a stat niciodată de vorbă cu mine, nu știe cine sunt, de unde vin, dar mă scuipă, dacă n-aș fi ajuns la un punct terminus. Åži aici nu mă refer doar la mine, ci și la colegii mei. Ne-am făcut un obicei din a nu răspunde jignirilor, considerând că acea, din fericire, foarte restrânsă categorie de indivizi care au probleme la mansardă trebuie ignorată, asta și în condițiile în care în ea sunt incluse specimene pe care le (re)cunoaștem, deși se ascund în spatele pseudonimelor, în timp ce noi ne asumăm permanent tot ceea ce scriem. Sunt însă și astfel de momente când simți că e nedrept ca cineva care nu te cunoaște să te înjure, iar tu să întorci permanent obrazul.
Åži acum panorama
Într-o după-amiază, în urma unei întâmplări triste, am descoperit că ușa de la ieșirea pe acoperișul blocului era deschisă. Am urcat și priveliștea m-a lăsat mută. Deși am o oarecare frică de înălțimi, am făcut înconjurul cămăruței care se ridică în mijlocul platformei și am stat câteva minute bune minunându-mă de frumusețea peisajului. De acolo de sus, Focșaniul se vede extraordinar de frumos, iar dincolo de blocuri, ca o salbă, dealurile Vrancei.
L-am sunat câteva zile mai târziu pe colegul Aurel Åželaru și l-am invitat la o ședință foto pe bloc. A fost și el la fel de plăcut surprins ca și mine. Åži tot ca și mine a spus că asemenea fotografii ar deveni niște vederi extraordinare. Căci dacă un turist sau oricine ar vrea să trimită o vedere din Focșani cuiva, nu ar găsi. Așa că, dragi cititori, pe www.monitorulvn.ro, puteți descărca fotografiile și le puteți transforma în vederi digitale pe care să le trimiteți cui vreți voi.
