Episodul 47 – Vacanţa pe litoralul românesc: copii obezi şi arşi, părinţi nesimţiţi şi îmbuibaţi

11
19644


Cele câteva zile de concediu pe litoralul românesc mi-au reamintit de ce foarte mulți români preferă să plece pe alte plaje de la alte mări: multă, multă nesimțire, mizerie, delăsare, prețuri mari, servicii deloc pe măsură. Dar s-o luăm într-o oarecare ordine.
    Ce m-a îngrozit poate cel mai mult a fost numărul uriaș de copii obezi. Băieți care la 7-8 ani aveau pur și simplu sâni care le atârnau, fetițe la 3-4 ani pe care pocneau rochițele. Åži nu erau câțiva, erau peste tot, la hotel, la locurile de joacă, pe plajă, la restaurant, copii cu părinți inconștienți! Cum e posibil să-ți lași copilul să ajungă așa? Oprește-l! Nu-i mai da dulciuri, nu-i mai da pâine, nu-i mai da cornuri din comerț, napolitane și pufarine, nu-i mai da Cola, părinte inconștient ce ești! Copilul acela suferă, se mișcă greu, poate avea probleme grave de sănătate. Iar tu îi dai cartofi prăjiți cu cârnați și suc acidulat????!!!
    Îmi venea să mă duc la masa unde am văzut cum o mamă inconștientă îi dădea crenvurști unui copil de vreun an și să-i zic: femeie, ai idee ce dracu conține porcăria aia pe care i-o dai pe post de mâncare copilului tău?
    Fiind cazați într-un hotel cu regim all inclusive, am avut ocazia să văd cu ochii mei ce face asta din român. Oamenii își umpleau până la refuz farfuriile, se îngrămădeau și se împingeau de parcă ar fi fost ultima masă la care aveau să stea. Într-o dimineață am văzut în farfuria unei femei omletă lângă ouă ochiuri și sunculiță prăjită. Femeie, îți pocnește ficatul! Åži, sincer îți zic, dacă depășești suta de kile, oprește-te naibii din mâncat că o dai în indecență de-acuma. Când îi mai aud pe unii că vezi Doamne e de la glandă, de la aer, de la apă…. Dacă nu mănânci, nu te îngrași, e foarte simplu. Dacă mănânci și iar mănânci te mărești până ridici nivelul mării și nu pornește liftul pentru că este depășită sarcina maxim admisă cu tine acolo. Să adăugăm că la standul de salate era aerisit, oamenii îngrămădindu-se la carne, multă, multă carne! Åži la dozatorul cu sucuri acidulate spre care-i grăbeau inclusiv pe copii. Aloooo!!! Inconștienților! Dați-le apă, hai un fresh de portocale copiilor, dați-le salate, legume, pepene că tot e sezonul, pește, carne slabă! Nu le mai dați porcării, chimicale, amestecuri de substanțe făcute în laborator!
    O altă mare problemă o consider expunerea exagerată la soare a copiilor. Peste tot auzi, citești că în copilărie se formează leziunile care vor duce în viața de adult la cancerul de piele, dar degeaba. Cum să stai tu la 1, la 2 , la 3 după-amiaza cu copilul pe plajă? Vedeam copii cu pielea roșie, arsă și vroiam să-i îndemn să plece la umbră și să sune la telefonul copiilor ca să-și reclame părinții. Du-te inconștientule cu copilul de pe plajă, vino dimineața, stai până la 11 și mai vino seara după 5, nu-l prăji, nu-l condamna, că el se bucură de apă, de nisip, dar tu ești cel care ar trebui să-l protejezi, să decizi, să știi ce e mai bine pentru el. Dar nu, tu vrei să vă întoarceți negri acasă, să vadă tot cartierul sau tot satul că ați fost la mare, scuipător de semințe ce ești! Nu înțelegi că rostul vacanței la mare sunt aerosolii și sinteza vitaminei D.
    Un părinte cu un bebeluș în brațe se apropie de niște stânci cu o pungă în mână și o îngrămădește între ele, apoi pleacă probabil convins că a făcut o faptă bună. M-am uitat perplexă la el și bineînțeles că după câteva minte marea a luat punga și a dus-o în larg. Un bărbat în vârstă cu burtă ca de luna a șaptea iese din  mare și aruncă pe mal un pahar din plastic. O balenă eșuată sub o umbrelă aruncă un știulete pe nisip și se șterge cu mâna la gură. Peste tot unde te uiți, gunoaie aruncate, o nesimțire greu de suportat.
    Bine, că și autoritățile locale…. Trotuare și străzi distruse, clădiri în ruină, zone năpădite de buruieni, faleza neiluminată, noroc că am prins nopți cu lună plină… Ce păcat de aceste locuri muncite de alții în alte vremuri… Ce păcat de natura care ne oferă atâtea și de care își bat joc și simplii cetățeni și cei cu putere de decizie… Dar ăștia suntem. Eu una nu mai am speranță.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here