INTERVIU cu Dorina Cristina Lungu, educatoarea de 10 de la Definitivat

1
6992


Dorina Cristina Lungu, din Focșani, lucrează ca educatoare în Vulcăneasa, comuna Mera. Anul acesta, a fost singura din județ care a obținut nota 10 la examenul de Definitivare în învățământ. Este o educatoare cu o fire ambițioasă și iubește mult copiii. Poate acesta este și marele secret al reușitei sale, pe lângă pregătirea intensă și determinarea pe care a avut-o în a reuși. A absolvit cursurile Liceului Pedagogic „Spiru Haret” în anul 1998. În vremea aceea, o puștoaică fiind, își dorea să devină învățătoare sau se gândea să facă o carieră în domeniul artelor plastice. Dragostea pentru „niște mici minunății”, așa cum frumos îi alintă pe copii, au adus-o la grădiniță, unde se simte cel mai fericită. Pe plan profesional, nu-și dorește altceva decât să fie educatoare și să rămână lângă copii, pentru a le îndrepta primii pași către educație și pentru a le oferi toată dragostea sa. Anul acesta va intra în anul II la facultate. Mai are ceva emoții până ce vor fi publicate rezultatele la Titularizare, căci a participat și la acest examen. 
Astăzi este ziua sa de naștere, iar Monitorul de Vrancea îi urează „La mulți ani” și să aibă noroc în toate! 
Rep.: Ați obținut anul acesta nota maximă în cadrul examenului de Definitivat. Cum și cât v-ați pregătit?
D.C.L.: Nu m-am pregătit foarte mult, dar am încheiat primul an de facultate și m-a ajutat să îmi fac o idee. Am terminat Liceul Pedagogic și am și profesat cu ani în urmă. Am fost titulară la Odobești, unde am predat doi ani, dar am renunțat din motive personale. A fost o întrerupere și acum am revenit în învățământ de un an de zile. Anul trecut am participat la Titularizare și nu am luat o notă foarte bună și m-am ambiționat, trebuia să iau Def-ul, acesta era scopul meu primordial. Acum, pentru a obține un post, a trebuit să particip din nou la Titularizare. 
Rep.: De ce ați ales să fiți educatoare?
D.C.L.: Atunci când m-am înscris la liceu, am spus așa: ori o să fiu învățătoare, ori am să merg la arte plastice. Am fost admisă la învățători, doar că în clasa a X-a profilul a avut dublă specializare, învățători-educatoare. Făcând practică la grădiniță, mi-a plăcut mai mult să fiu educatoare decât învățătoare. Este cel mai frumos să lucrezi cu copiii. Am ales această latură sub îndemnul mamei și mi-am regăsit vocația.
Rep.: Cum îi vedeți pe copii?
D.C.L.: Ca niște mici minunății. Îi vezi la început cum sunt stângaci în tot ceea ce fac, iar apoi este meritul tău când îi vezi cum evoluează. Noi, educatoarele, trebuie să fim conștiente că pornim startul în viață al copiilor. 
Rep.: Această meserie o vedeți ca pe o provocare?
D.C.L.: Este o provocare mai ales în zilele noastre, când se structurează programele și pe primul plan sunt respectarea drepturilor copilului și dezvoltarea personalității. 
Rep.: Ce metode aveți pentru a ajunge la inima copilului?
D.C.L.: Depinde de la copil la copil. Sunt copii care sunt introvertiți și atunci trebuie să găsești metode, să îi determini să interacționeze cu ceilalți. Îmi place să tratez copiii de la celași nivel, fiecare are dreptul de a se exprima, de a se juca. Îmi place să îl respect, iar la rândul lui, el să mă respecte pe mine. Chiar dacă ei sunt mici, nu vreau să îmi vorbească cu dumneavoastră, așa nu creez acea barieră între profesor și elev.
Rep.: În opinia dumneavoastră cum arată educatorul ideal?
D.C.L.: Este acela care își atrage copiii în jurul lui. Dacă copilul merge acasă și  vorbește despre ce a făcut la grădiniță, asta înseamnă că l-a captivat ce a văzut acolo, atât jocurile cât și educatoarele. 
Rep.: Sunt persoane care v-au ghidat în viață?
D.C.L.: Au fost câțiva profesori pentru care am un respect deosebit. În Liceul Pedagogic, domnișoara Mărioara Miza, care ne-a coordonat pe toți și ne-a spus cum să procedăm. Și la facultate sunt profesori ceva mai tinerei, cu altă viziune și care fac o echipă bună. 
Rep.: Ce planuri de viitor aveți?
D.C.L.: Îmi doresc să ocup un post titularizabil. Oricine își dorește să fie cât mai aproape de domiciliu, dar pentru că nu sunt posturi în oraș, probabil că voi preda tot la Mera. Dacă voi lua măcar 5 la Titularizare, pentru că am Definitivatul, am dreptul la continuitate la Vulcăneasa, comuna Mera.  
Rep.: Cum a fost examenul de Definitivat anul acesta?
D.C.L.: Pentru că am trecut prin toată materia, mi s-au părut subiectele acceptabile. Înainte de a începe să învăț mai temeinic, m-am uitat pe vechile subiecte și am privit unele subiecte ca pe niște obstacole, dar nu. Dacă treci prin toată materia și te concentrezi asupra cerințelor, nu este imposibil să reușești.
Rep.: Cât v-ați pregătit pentru examen?
D.C.L.: Trei săptămâni m-am pregătit. După ce am terminat cu serbarea de la final de an școlar, m-am apucat de studiat. Am învățat o săptămână la literatură, următoarele două, trei zile le-am acordat gramaticii și alte patru, cinci zile pentru pedagogie și metodică. În ultima săptămână le-am luat pe fiecare în câte o zi și acesta a fost sistemul. 
Rep.: Ați țintit pentru nota 10?
D.C.L.: Am țintit pentru a trece pragul de 8, acesta era interesul meu, să iau din prima Definitivatul, fiind puțin dezamăgită de prestația mea de anul trecut de la Titularizare, când am luat 6,10, iar eu eram convinsă că o să iau pe puțin 8. Atunci, la acest examen, nu m-am mai entuziasmat atât de mult. Eu am scris tot ce am știut, iar dacă nu ar fi să socotim prima pagină, au fost 12. Nu m-am așteptat la nota 10, sau mai bine nu m-am așteptat să fiu singura care să obțină nota 10, mai ales că a participat și fata care a luat anul trecut nota 10 la Titularizare, iar să iei 10 la Titularizare este un lucru mult mai mare, după părerea mea. 
Rep.: Se merită să mai fii profesor în ziua de astăzi? Examenele sunt din an, în an mai mai grele…
D.C.L.: Astea sunt provocările. M-am temut un pic, pentru că eu am 36 de ani și sunt multe fete tinere care au ieșit acum de pe băncile facultății și au cunoștințe mult mai proaspete, iar memoria este mult mai închegată la vârsta lor. Doar că a fost o dorință mare a mea și mi-am dorit să iau neapărat Definitivatul.
Rep.: Care a fost reacția dumneavoastră la aflarea notei?
D.C.L.: M-a sunat o colegă și mi-a spus cu voce tristă că nu am luat nici eu, nici ea mai mult de nota 7. Am rămas dezamăgită și am spus că nu se poate. După care mi-a zis că am luat 10, dar nu mi-a venit să cred până nu am văzut-o eu negru pe alb. 
Rep.: Subiectele de la examenul de Titularizare de anul acesta, cum vi s-au părut?
D.C.L.: Subiectele de la Titularizare au fost mai grele față de cele de la Definitivat. Aici s-a pus accent pe mai multă creativitate. 
Rep.: Persoanele care ieșeau din sala de examen erau dezamăgite de timpul puțin pus la dispoziție pentru redactarea tezei. Cum comentați?
D.C.L.: Acest aspect l-am sesizat anul trecut la Titularizare. Dacă noi trebuie să dezvoltăm activități educative, acolo, trebuie să ai o gamă largă de proiecte didactice în minte și să le aplici în funcție de conținuturile respective. Trebuie să ai multă experiență la clasă, dar nu în domeniul predării cât în domeniul întocmirii proiectelor didactice. Aici vine problema, deoarece în momentul când îți apare subiectul și nu reușești să înțelegi un conținut cu activitatea respectivă și să alegi metodele, acolo te gândești mult și piezi timp. Este important să studiezi proiecte didactice, metode  folosite în diferite combinații. 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here