Duminică, un amic s-a lovit de un cap de pod, în urma unui accident de bicicletă. A ajuns de urgență la Spitalul Județean și tot de urgență a fost transportat la un spital din București, cu diagnostice sumbre. Soția lui m-a sunat îngrijorată, disperată, cu gândul și la el și la copil și la ce va fi.
În astfel de momente, dincolo de gândurile la persoana direct vizată, n-ai cum să nu te gândești (sau cel puțin eu n-am cum) ce ai face dacă ai trece printr-o asemenea situație. Mai ales când la mijloc sunt copii mici. Ce le spui lor, cum îți ascunzi lacrimile, îngrijorarea, cum îi faci să înțeleagă de ce tati nu mai vine acasă, cum îi asiguri că totul va fi bine când tu însăți te gândești la cele mai groaznice scenarii?
În astfel de cazuri ne dăm seama că de multe ori apreciem cu adevărat ceva sau pe cineva abia atunci când, Doamne ferește, dispare din viața noastră sau se află într-un pericol real. În astfel de cazuri regretăm toate vorbele grele aruncate într-o ceartă, toate tonurile mai ridicate, toate încruntările. În astfel de cazuri ne întrebăm de ce n-am avut răbdare să ascultăm și să înțelegem, de ce n-am avut timp pentru o îmbrățișare și un sărut, de ce am uitat să fim și soți în aceeași măsură în care suntem părinți?
E adevărat, copiii, mai ales atunci când sunt mici, îți acaparează mare parte din timp și din energie, iar femeile, în special, se dedică creșterii lor și trup și suflet. Dar copiii se dezvoltă cel mai frumos într-o familie unde tata și mama se iubesc și își arată asta reciproc prin cuvinte și gesturi tandre. Un simplu (!) „Te iubesc” sau un sărut de Noapte bună, o îmbrățișare și o mângâiere le arată copiilor că viața de familie este frumoasă, le oferă siguranță și echilibru. Dincolo însă de ce văd copiii noștri, contează dragostea, încrederea reciprocă, respectul, sexul și sex-appeal-ul, umorul, conversațiile, amintirile, planurile de viitor. Ordinea este aleatorie, dar toate sunt importante. Åi de toate ar trebui să avem timp.
Cumplitul accident al amicului nostru m-a făcut să-mi reevaluez soțul și relația cu el, căci nu vreau să ajung să regret într-o zi că nu ne-am petrecut mai mult timp împreună, că nu i-am spus cât de mult îl iubesc și cât mă bucur că mi-a dat doi copii frumoși, deștepți și sănătoși. Trăiește-ți fiecare zi ca și cum ar fi ultima, este un îndemn antic aplicabil în orice zi a oricărui veac.