Fuste viu colorate, lungi, crețe și voluminoase, din zeci de metri de material și cu sute de pliseuri sunt realizate manual la singurul magazin din Europa de costume țigănești deschis la Arad de doi soți care au comenzi de pe tot continentul. Pentru o mireasă se comandă cel puțin zece ținute. Soții Damian, care sunt români, locuiesc în cartierul arădean Bujac, unde trăiesc și foarte mulți romi, așa că de-a lungul anilor ei au început să le cunoască foarte bine tradițiile, devenind fascinați de ținutele pline de culoare ale femeilor, mai ales ale celor din neamul gaborilor.
Până în urmă cu opt ani, Åžtefan și Simona Damian nu au avut nicio legătură cu meseria de croitor. El a fost toată viața șofer, iar femeia a fost contabilă. Au decis să își facă propria afacere, iar romii din cartier au fost sursa lor de inspirație.
„Din primul moment în care am pus mâna pe o mașină de cusut am lucrat o fustă țigănească. Am vrut să vedem dacă am avea clienți, știind de la vecini că e greu să-și procure costumele tradiționale. Așa au început să vină gaborițele din tot cartierul pentru a le lua măsurile, iar mai târziu comenzile au venit din Franța, Germania, Italia, Spania și chiar de la Moscova”, povestește Simona Damian.
Începutul nu a fost deloc ușor, pentru că fustele lungi și crețe, voluminoase, cu sute de pliseuri, viu colorate și cu imprimeuri înseamnă ore sau chiar zile de muncă. „Am învățat meseria cu ajutorul clientelor noastre, ne-au ajutat criticile lor. Pentru că, să știți, gaborițele sunt foarte pretențioase și caută perfecțiunea. Se uită la fiecare pliseu, să fie perfect. Ele ne-au explicat ce vor și, chiar dacă a fost foarte greu la început, atât ca volum de muncă, cât și ca stres provocat de pretențiile ridicate de către cliente, primii bani încasați ne-au dat un imbold”, spune Simona Damian.
Ea recunoaște că la prima fustă a lucrat două săptâmâni, pentru că a avut peste 200 de pliseuri, iar fiecare se face manual, pentru ca toate sa fie egale. „Pliseurile se fac foarte greu, pentru că fiecare se prinde în șapte-opt ace. O fustă poate avea până la 16 metri de material, adică vreo 16 metri pătrați, iar după ce se prind pliseurile, la fiecare se folosește fierul de călcat. După opt ani, lucrurile merg mult mai bine, iar aceeași treabă o fac în câteva ore”, explică proprietarea afacerii.
De sărbători, femeile rome fac coadă în fața magazinului pentru a-și lua veșminte noi
În al doilea an, cei doi soți și-au deschis un magazin exclusiv de veșminte țigănești, aflat în fața atelierului în care lucrează. „Este singurul magazin din Europa de costume țigănești. La noi în țară mai există croitorese care fac astfel de ținute, dar nu și magazine, iar în țările occidentale nici nu se confecționează astfel de haine”, spune Åžtefan Damian. Ideea deschiderii unui magazin specializat a plecat de la nevoia clientelor de a proba cât mai multe veșminte înainte de a se decide. „Clientele care veneau la atelier ziceau că le-ar plăcea să aibă un magazin, sa meargă la fel ca româncele să probeze fustele privindu-se în oglinzi. Atunci ne-a venit ideea de a deschide un magazin doar pentru hainele țigănești. Îmi amintesc că în urmă cu doi ani, înainte de Anul Nou, în fața magazinului se formase coadă. Doamnele voiau să aibă ținute noi la petreceri și domnii le însoțeau. Chiar se certaseră în fața magazinului de teamă ca cei din față să nu cumpere tot. Ne-am pus întrebarea dacă ar trebui să limităm numărul de articole vândute unei persoane, ca să calmăm spiritele”, povestește proprietara magazinului.
Aglomerație în magazin este întotdeauna înainte de sărbători. Însă familia Damian, care și-a angajat trei croitorese pentru a face față cererii, lucrează zilnic de la cinci dimineața până aproape de miezul nopții. Când au comenzi pentru evenimente speciale, precum nunți sau botezuri, și angajatele fac ore suplimentare.
„Niciodată nu luăm comenzi pentru două nunți în același timp, pentru că e foarte mult de lucru, iar clienții sunt pretențioși și mai fac schimbări de ultim moment. La o nuntă, doar pentru mireasă se comandă cel puțin zece rânduri de ținute. Tradiția cere ca părinții mirelui să asigure zestre miresei, iar pentru o nuntă care va fi în 23 august avem o comandă de 23 de rânduri de ținute pentru mireasă, fiecare compusă din fustă, șorț și batic”, spune croitoreasa.
Mireasa poartă o costumație viu colorată, cu mult roșu, care poate fi confundată ușor cu ținuta de zi, după cum spune croitoreasa. „Important este ca ținuta să fie nouă. Iar ceilalți clienți ai mei nu se supără niciodată dacă le amânăm comenzile pentru că intervine o nuntă. Pentru ei, acest eveniment e foarte important și respectat, așa că înainte de nunți las orice alte treburi deoparte. Uneori, țiganii mă sună din timp pentru a se programa la croitoreasă, iar în funcție de asta cuscrii stabilesc data nunții”, spune Simona Damian.
Precum creațiile marilor case de modă, cele ale familiei Damian sunt copiate
De curând, hainele făcute de soții Damian au devenit un brand cu etichetă pe care scrie: „Simona. Arad”. Motivul etichetării creațiilor nu ține de promovarea numelui, ci de orgoliile clientelor care au plătit bani grei pentru a-și face haine la comandă, în timp ce altele din comunitate doar s-au lăudat că au cumpărat veșminte „de la Simona”, dar și le-au făcut singure. „Între țigăncile din cartier a devenit un fel de fală să-și cumpere fustele de la noi, iar când se întâlnesc își studiază costumele. În mod surprinzător, au apărut și falsuri: multe țigănci se lăudau că au cumpărat haine făcute de mine, dar erau materiale de calitate mai slabă și care nu erau croite cum trebuie. De aceea am fost nevoiți să punem o etichetă personalizată, iar clientele noastre chiar ne-au rugat ca eticheta să nu fie ascunsă, ci în față, la baza fustei. Așa, când se întâlnesc între ele, doar trag șorțul și își arată eticheta”, spune Simona Damian. Materialele folosite de către soții Damian pentru costume sunt aduse din India, iar cașmirul este adus din Japonia.
La magazinul familiei Damian, prețurile nu pot fi niciodată fixe, chiar dacă ele sunt afișate, și asta pentru că țiganii nu renunță la obiceiul de a negocia „la sânge” orice tranzacție.
