Absolvenții promoției 1952-1955 ai Colegiului Național „Unirea” din Focșani și-au dat întâlnire ieri, după 59 ani de la absolvirea liceului. Pentru toți a fost un moment de reală bucurie și emoție, chiar dacă o parte dintre ei s-au întâlnit și anul trecut. Acest moment a fost trăit la maximă intensitate de toți participanții, care s-au realizat profesional. Preț de câteva ore, ei s-au simțit din nou copii.
Printre cei prezenți s-a numărat și Gheorghe Moldoveanu, colaborator de suflet al publicației „Revista noastră” și drag prieten al Colegiului. Și pentru el, momentul revederii cu foștii colegi a fost unic. „În Focșani, întotdeauna m-am simțit bine, întotdeauna am venit cu cea mai mare bucurie. Liceul este portul din care am plecat și mă întorc mereu. Orice vas își are un port, unde se întoarce, numai vasele care naufragiază nu se mai întorc. Noi ne revedem în fiecare an și vin de fiecare dată. Aștept întâlnirea de anul următor, aștept întâlnirea cea de peste doi ani, pentru că peste doi ani liceul va sărbători 150 de ani de la înființare. Toți profesorii noștri erau severi, numai că severitatea nu era asociată cu răutatea. Elevii acum o asosiază adesea, pentru că li s-a creat o altă percepție, că toată lumea trebuie să le iasă cu brațele deschise. Dar asta nu este obligație. Educația înseamnă să îl formezi pe om cu o viziune corectă asupra lui, toată lumea nu o să aștepte niciodată cu brațele deschise. Îndoctrinați cu ideologia comunistă, știau sigur ce vor să facă, cei de acum nu. Deși avem modele din lumea occidentală, nu avem un model din lumea occidentală, noi vrem să fim ca toți și atunci nu se poate. Atunci când vrei să ajungi undeva, trebuie să fixezi un model, dacă nu acela, altul, construiește-l. Eu mi-am propus să fiu profesor, nu după un model. Slavă Domnului, am avut mulți foarte buni, dar nu mi-a plăcut să fiu ca niciunul”, a spus profesorul universitar Gheorghe Moldoveanu. El și foștii săi colegi au sărbătorit 59 de ani de la absolvirea liceului cu mult entuzism, chiar dacă pe chipurile lor s-a văzut trecerea anilor.
Petrică Agapie, fost profesor de limba română în Râmniceni, comuna Măicănești, s-a ocupat de reuniunea promoției. „Sărbătorim 59 de ani de la Absolvirea Colegiului Național Unirea din promoția 1952-1955, ne întâlnim de patru ani în fiecare an. Îi revăd pe foștii colegi frumoși, cu facultăți, copii și nepoți, dar tot au emoții. Unul din colegi mi-a spus că ne vom întâlni în fiecare an până ne vom întâlni doar doi și ne vom uita în oglindă să fim 4…” , spune Petrică Agapie.
Tot cu emoție a trăit momentul revederii și Ion Călin, fost constructor de poduri. „Mă simt excelent, astăzi (ieri-n.r.) ne simțim foarte bine toți. Suntem toți cu părul alb, unii fără nimic pe cap, dar mergem înainte, nu ne oprim aici. Așteptăm la anul să facem sărbătoarea de 60 de ani de când am absolvit liceul Unirea”, a spus Ion Călin.
Foștii liceeni au vizitat colegiul, au depănat amintiri, iar la despărțire și-au promis că se vor reîntâlni și anul viitor. Cu un an mai în vârstă, dar la fel de entuziasmați.