Viețile a doi copii din județul nostru s-au schimbat esențial în bine, ca urmare a solidarității, generozității și omeniei cititorilor cotidianului „Monitorul de Vrancea”. Este vorba de Marius Banu, de 9 ani, din Modruzeni – Mărășești, băiețelul surdo-mut care avea nevoie de proteză auditivă de 5.000 de lei, și Rose Marie Bolocan, de 12 ani, din satul Rîmniceanca, comuna Vîrteșcoiu, care avea nevoie de o operație care s-o ridice din fotoliul rulant. Pentru amândoi, lucrurile au luat-o pe făgașul normalității, iar în perioada următoare, tot amândoi vor trebui să meargă, însoțiți de părinți, pe drumul anevoios al recuperării totale care să le redea normalitatea vieții. Dacă până mai ieri, cei doi micuți și familiile lor nici nu îndrăzneau să spere la așa ceva, astăzi ei au convingerea că Dumnezeu există și face cu adevărat minuni, prin oamenii de lângă noi! Pentru toate acestea vă mulțumim dumneavoastră, cititorilor noștri, care v-ați alăturat necondiționat, ca de atâtea alte ori, demersului nostru de ajutorare!
O mână de ajutor întinsă la timp poate schimba radical viața unui om aflat în suferință, iar când mai e vorba și de copii, stropul de sprijin pe care-l putem da fiecare dintre noi le poate schimba efectiv destinul! Un exemplu clar sunt fetița și băiețelul despre care vrâncenii au citit, cu ceva timp în urmă, în paginile cotidianului nostru, și pe care i-au făcut pur și simplu să creadă în minuni!
Povestea Rosei Marie Bolocan, de 12 ani, fetița imobilizată în fotoliul rulant din cauza paraparezei spastice, a fost descrisă pe larg într-o ediție din luna februarie a cotidianului nostru și poate fi recitită accesând: http://www.monitorulvn.ro/articole/la-coala-in-carutul-cu-rotile_2_158975.html.
Relatam atunci cum fetița, cea mai mică dintre cei patru copii ai Lenuței și ai lui Virgil Bolocan a fost și cea mai ghinionistă, venind pe lume cu mari probleme. I s-a pus cumplitul diagnostic, iar parintii săi au făcut imposibilul să o mențină pe linia de plutire. Au dus-o pe la doctori din România și Italia și n-au capitulat în momentul în care aceștia le-au spus că pentru ea nu există vindecare. Au înscris-o la școala din sat, unde au dus-o zilnic și unde copila s-a integrat și și-a făcut prieteni. Și nu au renunțat la speranță!
Într-o zi, privind la televizor, au aflat de existența unei șanse pe care n-au vrut s-o rateze, indiferent de faptul că trăiesc la limita sărăciei. Așa că și-au luat copila și au dus-o pentru un consult la doctorul Marcel Platon, de la Clinica TerraMed din Chișinău, care i-a dat șanse de vindecare în urma unei operații ce se realizează în trei etape. Fetița a fost programată pentru prima intervenție în data de 14 mai. Aceasta costa 1.850 de euro, pe care părinții ei nu îi aveau. În urma eforturilor lor și a mediatizării cazului în paginile cotidianului Monitorul de Vrancea, s-a strâns aproape toată suma. Cu două zile înainte de plecare, însă, mai era nevoie de 300 de dolari. La apelul disperat al mamei fetiței, adus la cunoștința cititorilor noștri printr-un nou articol, într-o singură zi suma s-a strâns și Rose Marie a putut pleca la Chișinău, la operație. „Nu am cuvinte să mulțumesc oamenilor care ne-au ajutat și care i-au dat șansa să se facă bine copilului meu! Fata a fost operată, este bine, ne-am întors acum acasă și ne apucăm de recuperare. Cu răbdare, totul va fi bine. Mulțumesc tuturor celor care au fost alături de noi. Să le dea Dumnezeu sănătate, să îi ferească de boli și necazuri”, a spus Lenuța Bolocan, la întoarcerea de la Chișinău, explicând că fetița a fost operată printr-o intervenție numită „miofibrotomie subcutanată pe etape”, după metoda Prof. Ulzibat.
Acest lucru nu ar fi fost posibil fără omenia cititorilor noștri!
Lui Marius i s-a montat proteza auditivă
Înainte de Paște a fost publicată și povestea lui Marius Banu, „Mutu” din Modruzeni, băiețelul care aștepta o minune înainte de Înviere. Copilul s-a născut surd și din acest motiv nici nu poate vorbi. Relatam, atunci, situația dramatică a acestui prichindel. Tatăl l-a părăsit de mic, iar mama, prea săracă și fără vreun sprijin, n-a știut ce să facă și pe la ce uși să bată astfel încât să se deschidă, și pentru băiețelul ei, lumea sunetelor. Astfel, Marius nu a mers la școală, deși și-a dorit. Și trăia, la fel ca și acum, alături de mama lui și concubinul acesteia, într-o casă sărăcăcioasă din cartierul Modruzeni din Mărășești, din banii câștigați de aceștia prin muncă zilieră. Puteți reciti povestea lui Marius accesând: http://www.monitorulvn.ro/articole/galerie-foto-mutu-din-modruzeni-baietelul-care-a-teapta-o-minune-inainte-de-inviere_2_161295.html
Lansam, prin acel reportaj, un apel către solidaritate vrâncenilor. Invitam pe oricine ar fi dorit, să înfrumusețeze lumea acestui băiețel cu sunetele care nu pot fi auzite de el decât cu protezele auditive pe care nu le avea, donând bani: 5000 de lei îi erau necesari pentru achiziționarea unei proteze auditive care să-i dea șansa normalității. Daniel Drăgan, directorul Căminului de bătrâni „O nouă șansă” din Mărășești, a fost cel care a adus situația acestui băiețel în atenția noastră și care s-a interesat și a făcut demersuri pe la Casa de Asigurări pentru obținerea unei astfel de proteze. Însă… statul nu deconta decât proteze foarte ieftine, căruia lui Marius nu-i erau de vreun folos.
Articolul publicat în paginile cotidianului nostru a atins sufletul unui vrâncean generos care și-a dorit să schimbe esențial viața lui Marius, donându-i, sub anonimat, întreaga sumă necesară: 5000 de lei. Pur și simplu, acesta a sunat într-o zi la redacție și a dat vestea care efectiv a luminat existența acestui băiețel.
Astfel, ieri, la sediul Audionova din Focșani, lui Marius i s-au montat protezele auditive, în prezența mamei sale, a soției și unuia dintre cei doi copii ai generosului donator, și a lui Daniel Drăgan, directorul Căminului de bătrâni din Mărășești. Ieri, pentru prima oară, Marius a auzit! Și ochii lui albaștri s-au mărit de o uimire cum nu mai trăise întreaga lui viață!
La toamnă, Marius va merge la școală
Tot ieri, Marius a făcut o primă vizită la Școala „Elena Doamna”, pe care o va frecventa odată cu începerea următorului an școlar. Până atunci însă, mama lui a promis că-l va aduce de cel puțin două ori pe săptămână la specialiștii de aici, pentru a învăța încet, încet, să asocieze cuvintele cu obiectele, să învețe să emită corect sunetele, să le înțeleagă, să le diferențieze, să le grupeze… Îl așteaptă o muncă titanică de-a lungul multor ani, însă la capătul lor Marius va avea școală, se va putea califica, va putea deveni orice dorește pentru că este foarte inteligent! Depinde numai de mama lui, de perseverența și responsabilitatea ei, ca Marius să se țină de noul său drum, din care nu va avea decât de câștigat. Pe timpul școlii, Marius va locui la internat, va avea asigurate gratuit hrana, rechizitele, îmbrăcămintea, ba chiar și câțiva bani de buzunar, iar în weekend-uri va merge acasă.
Fără proteza auditivă însă, acest nou drum al său nu ar fi fost posibil. Practic, omenia donatorului a schimbat pur și simplu destinul acestui copil! Numai și numai pentru că, după cum a spus soția acestuia, era păcat să nu se rezolve situația lui Marius, mai ales că suma necesară nu era una imposibilă. „Să mulțumim lui Dumnezeu că a fost posibil”, a spus, cu modestie și cu lacrimi în glas, femeia.
Și, în timp ce băiețelul mulțumea cu strălucirea fericită a privirii și zâmbetul său luminos, mama lui și-a arătat recunoștința prin viu grai. „Să vă de Dumnezeu sănătate și bucurii. Vă mulțumesc din tot sufletul, și domnului director al Căminului, și doamnei care ne-a dat atâția bani, și ziarului Monitorul care a publicat despre copilul meu și așa a putut fi ajutat. Nu mi-am închipuit niciodată că va putea să audă și să meargă la școală! Vă mulțumesc!”.
Și noi vă mulțumim dumneavoastră, cititorilor noștri, care v-ați alăturat necondiționat, ca de atâtea alte ori, demersului nostru de ajutorare!
