Focșănenii au fost mobilizați în acțiuni de pregătire a participării în război, în urmă cu 100 de ani. Autoritățile locale s-au asigurat că vor fi destule cuptoare pentru pâine, dar și că nu va fi oprită alimentarea cu apă de la sursa Babele. Unii cetățeni și-au pus la dispoziție casele pentru a fi transformate în spitale, la nevoie, iar țăranii, speriați că le vor fi luate animalele în timpul războiului, le-au vândut pe nimic. Unii bărbați au încercat să scape de corvoada mobilizării în armată, angajându-se la Uzina Electrică din Focșani.
În urmă cu o sută de ani a izbucnit Primul Război Mondial, eveniment care a schimbat fața lumii și desfășurarea ulterioară a evenimentelor pe scena modială. Anul 1914 a însemnat momentul nașterii unuia dintre cele mai sângeroase conflicte ale secolului al XX-lea, în care au fost implicați direct și românii. „La fel cum o piatră aruncată într-un râu naște multe unduiri, se spune că dacă nu ar fi fost primul război mondial nu ar fi existat nici transformarea Rusiei în colosul și lacomul URSS, nici ascensiunea lui Hitler și izbucnirea celei de-a doua conflagrații mondiale, nici războiul rece, nici înarmarea haotică a puternicilor planetei”, spune istoricul Florin Marian Dîrdală, de la Arhivele Naționale – filiala Vrancea. Acesta a găsit în documentele vremii mărturii despre modul în care, acum 100 de ani, focșănenii se pregăteau să intre într-o perioadă de doi ani de neutralitate a României, după care țara noastră s-a angrenat în acest conflict mondial, pentru a-și recăpăta teritorii naționale Transilvania, Banatul și Bucovina.
În data de 28 iunie 1914, Franz Ferdinand, arhiduce al Austriei și moștenitor al tronului Austro-Ungariei, a fost asasinat la Sarajevo de un student sârb bosniac, eveniment care a fost pretext pentru izbucnirea Primului Război Mondial, în condițiile în care a sporit tensiunea, deja mare, care exista în Europa.
Acum o sută de ani, România a stat mult timp pe gânduri dacă să intre sau nu în război. Însă, cei doi ani de neutralitate nu au fost o simplă așteptare. „Românii nu aveau nici un dubiu că într-o zi vor trebui să-și aleagă tabăra și să pornescă pe drumul neplăcut al războiului. Instituțiile, populația, întreprinderile de orice fel, cu toții au intrat de voie ori fără de voie, în marele plan de pregătire a momentului când România va decide să intre în război”, arată arhivarul Florin Dîrdală.
Conducta de alimentare cu apă, în pericol
Cum a petrecut orașul Focșani cei doi ani de neutralitate? Documentele vremii sunt relevante. Toate brutăriile particulare din oraș, în caz de mobilizare, urmau a fi rechiziționate pentru a produce cantitățile de pâine necesare corpurilor de garnizoană, după cum a ordonat Divizia a VI-a Infanterie Focșani către autoritatea locală la 22 iulie 1914. Ministerul de Interne de la acea vreme a cerut ca autoritățile locale să ia toate măsurile pentru ca la concentrările mari de trupe ce erau preconizate, nicio localitate să nu aibă lipsă de cuptoare de pâine, pentru nevoile trupelor.
La 31 iulie 1914, pe piața de mărfuri Focșani, Camera de Comerț a constatat primele măriri de prețuri ale produselor, precum stofe pentru haine militare sau încălțăminte. La 3 august 1914, Serviciul sanitar al orașului Focșani a adresat Primăriei o informare privind pericolul distrugerii sursei de apă de la Babele, în caz de război. „În vederea gravelor evenimente ce se întrevăd, supunem aprecierii dvs că în cazul unui atac inamic, pe frontul Focșani e foarte posibil a se distruge conducta cu apă de la Babele, lăsând întreaga populație lipsită de apă, element absolut necesar pentru existența comunității”, se arată în informare. Serviciul sanitar vorbea și despre necesitatea existenței unui plan de rezervă pentru aprovizionarea populației cu apă. Serviciul Tehnic local solicită o pază mai riguroasă a conductelor de apă potabilă, dar insista pentru ca municipalitatea să sape mai multe puțuri prin oraș, pentru ca, la nevoie, dacă vor fi distruse conductele, populația să nu fie lipsită cu desăvârșire de acest element indispensabil vieții.
Bărbații de la Uzina Electrică, scutiți de la mobilizare
Pentru că Marele Stat Major se confrunta cu o avalanșă de cereri de scutire de mobilizare și de mutare a numeroase persoane, ofițeri și subofițeri, fapt ce putea avea consecințe asupra efectivelor trupei, s-a dispus la 31 ianuarie 1915 de către Prim Ministrul țării și Ministrul de Razboi să nu se mai acorde nici o dispensă de mobilizare și nici o mutare de ofițeri sau grad inferior de rezervă.
Unii bărbați din Focșani și-au luat precauții pentru a nu fi luați în armată. În Focșani, la acea vreme, curentul electric era furnizat de Uzina Electrică, iar lucrătorii acestei centrale au solicitat și au primit dispensă de mobilizare pentru că prezența lor era necesară pentru asigurarea iluminatului orașului. Cu toată seriozitatea și înverșunarea cu care autoritățile centrale se opuneau la aprobarea scutirilor de mobilizare, Uzina Electrică din Focșani a găsit noi modalități prin care lucrătorii de aici erau propuși pentru scutire de la mobilizare, spunând că era nevoie de personal suplimentar la mai multe puncte de transformare din oraș, de unde iluminatul public trebuia stins imediat la un eventual atac aerian în timpul nopții, iar „din cauza întârzierii la stingere, s-ar putea întâmpla cine știe ce nenorociri”. La finele raportului, Primăria Focșani trimite și câteva propuneri de scutire la mobilizare, dar marele Stat Major nu cedează la aceste insistențe. „Tot atunci, Cercul de Recrutare județean a observat că numeroși bărbați buni pentru o eventuală mobilizare se angajau pe la diferite stabilimente industriale, identificându-se sub alte nume decât cele pe care le declaraseră la recrutare. Din acest motiv s-a solicitat tuturor patronilor să aibă mare grijă sub ce nume angajează lucrătorii”, arată Florin Dîrdală, de la Arhivele Vrancea.
Spitale în locuințe particulare
Mai curajoase au fost femeile, iar soarta viitorilor răniți nu a fost uitată. Societatea de Cruce Roșie din Focșani, formată din femei cu suflete alese, își oferea serviciile la nevoie, iar Primăria Focșani era rugată a le da concursul real pentru a înlesni greaua sarcină pe care războiul o va pune pe umerii multor familii.
De asemenea, unii cetățeni își ofereau clădirile aflate în proprietate personală pentru nevoile războiului. Este cazul unui anume Moritz Vogel, care, în decembrie 1914, anunța că la nevoie pune la dispoziția Primăriei Focșani proprietatea sa spre a fi folosită ca infirmerie sau spital în caz de mobilizare sau război.
S-a solicitat orașului Focșani să transmită numărul locuințelor din jurisdicția de competență, unde se puteau amenaja spitale temporare. În septembrie 1915 s-a încercat și reglementarea și amenajarea mijloacelor de transport a răniților de la gară în oraș, la acele spitale improvizate. Au fost identificate, la nivelul orașului Focșani, și numărul mijloacele de transport ce vor fi utilizate la vreme de nevoie.
Èšăranii și-au vândut animalele pe nimic
Pentru că se apropia războiul, oamenii au început în masă să își vândă animalele din gospodării. Au fost transmise în teritoriu tarifele de rechiziționare a materialelor pentru nevoile armatei. Pentru cai se plătea între 200 și 2500 lei, în funcție dacă erau de lux, călărit ori de muncă, vagonul de cereale între 1400-1900 lei, boii de jug între 150 și 400 de lei, vaca între 30 și 150 de lei, bivolul între 100 și 300 de lei, mânzatul până la 100 de lei și catârul, până la 200 de lei. „Motivați poate de aceste prețuri, considerate insuficiente și gândindu-se că poate o dată cu intrarea în război, animalele le vor fi luate pe degeaba, țăranii din județul nostru s-au înghesuit prin târguri și ocoale, unde au început să le vândă. Întrucât oferta a devenit dintr-o dată foarte mare, firesc prețul per animal a devenit derizoriu, astfel că autoritățile s-au sesizat și printr-un ordin emis din Capitală au intezis orice astfel de tranzacții”, mai relatează istoricul Florin Dîrdală.
La sfârșitul anului 1914 au început să fie inventariate și cantitățile de combustibil lichid pe județe și orașe.
Sfârșitul războiului a dus la reîntregirea României
Presa germană, simțind curentul pro-antantist ce domina în România, a încercat prin trimiterea unor materiale propagandistice să schimbe viziunea de ansamblu a românilor cu privire la conflict și la justețea celor care l-au pornit, dar acestea nu s- au bucurat de prea mult ecou. De la Berlin, la 22 septembrie 1914, se comunică: „Patria noastră Germania are cel mai mare interes ca în timpul luptei cele uriașe pe care o duce pentru existența sa, străinătatea neutrală, pe viitor, să nu mai fie înștiințată prin singura presă a inamicilor noștri despre cele întâmplate în război. Monstruozitățile reportajului străin, care nu numai că suprimă adevărul unde îi vine bine, dar răspândesc sistematic știri mincinoase pline de ură și stricăcioase vazei Germaniei. Se solicită tuturor autorităților din țările neutre să pună la dispoziția cetățenilor zi de zi raporturile presei germane despre starea războiului, sursă mult mai de încredere decât presa inamicilor”, se arată în document.
Totul părea bine pus la punct în așteptarea momentului când România va decide participarea la conflict. Siguranța focșănenilor și a românilor în general se arăta de nezdruncinat. „Din păcate, după intrarea României în război, trupele Puterilor Centrale au demonstrat românilor că se entuziasmaseră prea devreme. Doar o minune și sacrificiul sutelor de mii de morți au făcut ca soarta războiului să încline până la urmă în favoarea noastră. Acești soldați necunoscuți, morți sau schilodiți, precum și cei ce au supraviețuit, nu doar politicienii și Marile Puteri, au fost făuritorii României Mari. Ar fi bine să nu uităm acest lucru”, mai spune referentul Florin Dîrdală, de la Serviciul județean Vrancea al Arhivelor Naționale.
Primul război mondial s-a încheiat în anul 1918, urmând Conferința de pace de la Paris, din 1919, și semnarea Tratatului de la Versailles. Prin urmările sale, încheierea primului război mondial a afectat profund ordinea politică, socială și culturală a întregii lumi, chiar și a zonelor neimplicate direct în conflagrație. Au apărut noi state pe harta politică a lumii, altele vechi au dispărut sau și-au modificat radical granițele, au fost înființate organizații internaționale, iar noi idei politice și economice și-au câștigat locul în lume. La 1 decmbrie 1918, România s-a întregit, prin unirea cu Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș.
