În vremurile de odinioară, femeile, deși nu erau în prim planul vieții sociale și politice, rezervat bărbaților, din umbră, unele dintre doamnele acelor timpuri au avut un rol important în creșterea și educarea copiilor, care au devenit oameni de seamă ai societății.
Una dintre cele mai cunoscute focșănence ale secolului al XIX-lea este Rusanda Longinescu (1843-1925), cunoscută în epocă drept „mamă de profesori”. Istoricul Florin Marian Dîrdală, de la Arhivele Naționale Vrancea, a căutat în documentele vechi ale vremii informații despre această femeie remarcabilă. Rusandra Longinescu a avut un singur scop în viață, acela de a-și face copiii învățați, cu toate piedicile avute în față, precum moartea soțului, costurile școlarizării, mersul dificil al afacerilor.
Un fapt cu adevărat uimitor este acela că a născut de nu mai puțin de 19 ori, potrivit mărturiilor documentare ale vremii. După moartea soțului, de meserie negustor, a preluat administrarea afacerii și și-a trimis cei șapte copii la cele mai bune școli. Trebuie amintit că Longinescu era o familie de comercianți și cu oarecare stare materială. Efortul i-a fost răsplătit din plin, fiii săi devenind oameni de știință, profesori. „Despre Rusanda Longinescu mărturiile documentare nu abundă. Dar nici nu era nevoie, pentru că această femeie nu a avut și nu va avea egal, dacă nu în întreaga Românie, cel puțin în spațiul nostru mioritic. De ce? Pentru că a născut de 19 ori. Chiar dacă au supraviețuit cam o treime dintre copii, vina nu aparține mamei, ci situației medicale de la jumătatea secolului al XIX-lea. A fost, pe lângă o bună casnică, și o iscusită negustoreasă, mai ales după moartea soțului, când a preluat frâiele afacerii și a procurat bani pentru a-și ține la școli bune toți copiii”, spune Florin Dîrdală, de la Arhive.
Această femeie mai uimește prin ceva. Rusanda Longinescu a învățat să se iscălească abia la vârsta de 70 de ani, dar avea o rară calitate, o ținere de minte formidabilă, care a ajutat-o enorm în afacerile pe care le făcea, rulând multă marfă pe credit și pe debit. De la ea a moștenit cel mai erudit fiu, Gheorghe Longinescu, memoria excepțională, precum și puterea de muncă neasemuită. „Această însușire moștenită de la mama sa l-a ajutat să poată îndeplini ceea ce nici un alt profesor n-a săvârșit, orb fiind aproape 30 de ani. Gheorghe Gh. Longinescu, savant chimist, a orbit din cauza experimentelor în laborator, dar acest lucru nu l-a împiedicat să scrie manuale de chimie, cărți, articole, să-și țină impecabil cursurile de la Universitate, conferințe”, a mai precizat istoricul Dîrdală.
Doi copii savanți, membri ai Academiei Române
Doi dintre cei mai cunoscuți copii ai Rusandei Longinescu au fost Gheorghe Gh. Longinescu, un renumit chimist român, membru de onoare al Academiei Române și Ștefan Longinescu, un cunoscut jurist al vremii, membru corespondent al Academiei Române. Gheorghe și Åžtefan prevesteau încă de pe băncile Gimnaziului „Unirea” că vor avea o carieră strălucită. Cei doi tineri focșăneni, cu aplecare spre studiu, însușire dobândită în familie și la școlile din orașul nostru, continuă pregătirea la Iași și ajung printre puținii concitadini recunoscuți pe plan național și internațional.
Gheorghe C. Longinescu, savant chimist, cercetător, s-a născut la 1869 la Focșani. A urmat specializarea la Berlin, cu ilustrul profesor Emil Fischer, unul dintre cei mai mari chimiști ai vremii, răsplătit mai apoi pentru meritele sale cu premiul Nobel. Ulterior, Longinescu a obținut titlul de Doctor în Filosofie, specialitatea Chimie. G. G. Longinescu a avut și o lungă și bogată activitate profesorală: 10 ani în licee și 35 la universitate. Fondează în anul 1905 revista „Natura”, împreună cu G. Å¢ițeica, purtând subtitlul de „revistă pentru răspândirea științei”, cea mai prodigioasă publicație științifică apărută în România, al cărei director va rămâne până la moarte. Lui îi aparține citatul: „Numai prin știință și credință România mare va deveni și România tare”.
Ștefan Longinescu a practicat avocatura, e apoi judecător de ocol, supleant la tribunal, judecător de instrucție la Galați, își face doctoratul la Berlin și apoi este profesor de drept la Iași, iar ulterior ocupă Catedra de Drept roman a Facultății de Drept din București, asigurând, din 1908, și cursul de Istoria dreptului românesc.
În subsolul unei fotografii vechi, de la 1886, în care Ruxanda Longinescu este fotografiată alături de patru dintre copiii săi, stă scris: „Rusanda Longinescu (1843-1925), a fost mamă sfântă și româncă adevărată. În văduvie s-a chinuit ca nimeni pe pământ ca să ție la învățătură șapte copii. Își lua de la gură ca să le cumpere cărți și haine. Doi din copiii între care e fotografiată la 1886 sunt azi profesori universitari și al treilea e inspector general al învățământului. Alți trei sunt profesori secundari. Cu drept cuvânt s-a scris pe mormântul său: „Rusanda Longinescu, mamă de profesori”.
Din trupul și din munca de o viață a unei femei de excepție s-au zămislit doi savanți și câțiva profesori de gimnaziu și liceu, astfel încât, pe bună dreptate, Ruxandei Longinescu i s-a atribuit în epocă numele de „mamă de profesori”. Mai mult, fiul ei excepțional, Gheorghe Gh. Longinescu, i-a dedicat o lucrare intitulată sugestiv, „Mama”, care se află doar la Biblioteca Academiei Române.
Astăzi, o stradă din Focșani și un liceu poartă numele lui G.G. Longinescu, dar casa familiei Longinescu nu mai există.
