GALERIE FOTO: Întâmplare sau REÎNCARNARE ? Ion Creangă din Odobeşti seamănă izbitor cu scriitorul din Humuleşti

0
4915


    Ion Creangă trăiește, se bucură de viață și sculptează. Bărbatul locuiește în Odobești într-o căsuță mică ce seamănă cu bojdeuca scriitorului din Humulești. Cu origini în Botoșani, Ion Creangă este un om vesel, căruia în copilărie mama îi spunea Nică. Își donează sculpturile bisericii și, la 68 de ani, merge pe jos până la Focșani. Este tatăl a doi copii, un băiat și o fată, care i-au oferit la rândul lor patru nepoței frumoși pe care-i încântă cu poveștirile sale pline de tâlc și hazlii. A lucrat până în 2005 la VinAlcool Odobești, a fost pivnicer, bună parte din viața sa trăind printre vinuri.

    Ion Creangă al zilelor noastre trăiește în Odobești și are 68 de ani. Chipul și privirea-i caldă amintesc de îndrăgitul povestitor, iar omul reușește să te capteze încă din primele clipe cu poveștile pline de tâlc din tinerețile sale. Precum povestitorul, Creangă din Odobești este un adevărat meșter al vorbelor și din orice întâmplare a vieții sale reușește să spună ceva care să îți stârnească zâmbetul. Este pensionar și trăiește alături de soția sa Niculina cu care este căsătorit de 39 ani, într-o căsuță modestă care seamănă cu celebra bojdeucă a lui Creangă. Despre asocierea dintre el și Creangă nu știe însă să ne explice prea multe.
    Recunoaște că îl atrage tot ceea ce înseamnă artă și a citit poveștile celui căruia îi poartă numele, dar l-a atras mai mult creația poetului Mihai Eminescu. ,,Vă spun drept că mi-a plăcut Creangă, dar mai ales Eminescu mi-a plăcut. Dintotdeauna mi-a plăcut frumosul. Mi-a plăcut arta, ce este mai frumos. Este un dar al lui Dumnezeu. Tata a spus așa, dacă pe tata lui tata l-a chemat Ion, atunci mi-a pus și mie tot Ion numele și s-a potrivit bine. Să vă spun sincer nu știu dacă am legături cu Creangă. Am stat departe de locurile natale. În Fălticeni am fost acum 30 de ani când aveam un văr”, povestește Ion Creangă.
    Numele său celebru l-a făcut și pe Ion Creangă din Odobești să fie rapid simpatizat de oamenii cu care a intrat în contact. Poate și pentru că povestitorul nu și-a lăsat amprenta doar cu numele asupra bărbatului, ci i-a și transmis ceva din farmecul său. Prea multe dificultăți nu a întâmpinat din cauza numelui pentru că unii oameni îl credeau din prima. Evident la un nume de o așa rezonanță nu au lipsit glumele, dar pe toate le-a primit cu zâmbetul pe buze, probabil cum ar fi făcut și Creangă din Humulești. „Unii nu au dat importanță numelui, alții cu indiferență au tratat sau în bășcălie. Au mai fost și oameni care nu mă credeau că așa mă cheamă. La magazin când am mers să cumpăr orga, atât la prima cât și la a doua, nu le venea să creadă că acesta este numele meu când am semnat în certificatul de garanție. În rest nu am avut nici poreclă”, spune Ion Creangă din Odobești.

Amintiri din copilăria lui Creangă de Odobești

    Ca orice copil, și copilăria lui Ion Creangă a fost una plină de năzbâtii și amintiri frumoase, dar și hazlii. A mers la scăldat unde era cât pe ce să se înece, dar își mai și supăra mama și tatăl din când în când pentru că îi plăcea prea mult să se joace și să-și etaleze calitățile de electronist, chiar dacă se ascundea cât de mult putea de tatăl său. ” Mama acasă îmi spunea Nică, cred că așa îi venea ei bine. Fiecare copil face năzbâtii, mi-au plăcut instalațiile electrice și cu încă un băiat care acum este inginer electronist, am spus să vedem și noi, să instalăm și tata a venit cu gălăgie, ne-a certat îi era teamă să nu facem prostii. Am mers la Biliești cu o mașină să luăm nisip și era să mă înec. Am intrat într-o groapă din aceea din care s-a luat pietriș și noroc de cumnatul meu care era acolo și m-a salvat. Cumnatul fiind din Galați, știa să înoate. De la el am învățat și meseria de strungar în lemn”, povestește emoționat Ion Creangă.


Căsuța din Odobești

Lemnul, penița contemporanului Ion Creangă

    Chiar dacă nu are talentul de a pune pe hârtie toate peripețiile și gândurile sale, Ion Creangă este un sculptor talentat. Pentru el, nicio bucată de lemn nu este lipsită de valoare și în fiecare vede un obiect de artă. A sculptat sfeșnice pe care le-a oferit gratuit bisericilor, dar lucrează în lemn și obiecte tradiționale sau de uz casnic, linguri, pisătoare și multe altele. „Am ieșit la pensie în 2005 și m-am gândit să fac ceva pentru biserici. Nu pot exprima ce simt, când intru în biserici și văd obiectele mele, mă simt împlinit. Mă uit la televizor și văd cum sunt făcute diferite obiecte sau merg prin magazine cu ruleta și «fur» modelul, măsor. Vânzătorii se mai supără și mă întreabă ce fac. Dar am spus că vreau să văd dacă încape mobila în casă. Dau importanță fiecărei bucăți de lemn, lemnul prinde viață sub mâinile mele. Lemnul este ca un cal sălbatic pe care îl strunești ca să iasă ce ți-ai propus. Am restaurat candelabre, dar nu m-am îndepărat de la original. Am văzut că e stricat și l-am restaurat la Biserica Nașterea Domnului din Odobești. Am restaurat și scaunul bisericesc. Îmi place să mă duc la biserici și mănăstiri”, spune Ion Creangă din Odobești.

De la sculptură la obiecte de reflexoterapie

    Alături de bunul său prieten, profesorul Vasile Tarciniu, Ion Creangă a început să se specializeze și în confecționarea diverselor obiecte pentru refexoterapie și masaj. Cu ajutor din partea profesorului, cele confecționate de el sunt extrem de apreciate. „Mi-a făcut diferite aparate de reflexoterapie. Folosim atât eu cât și soția aceste aparate. Acum avem alte aparate în proiect cu domnul Creangă să le facă. Aceste aparate sunt inventate de fapt, nu au denumiri. În comerț se găsește doar unul, pe la iarmarocuri. Unele aparate sunt pentru palme, altele pentru tălpi, și chiar funcționează acest tip de masaj”, spune profesorul Vasile Traciniu.

Muzica, altă mare dragoste a lui Ion Creangă

    Nu doar cu sculptura își ocupă cea mai mare parte din timpul său Ion Creangă. Când nu cioplește în lemn, este lângă orga sau acordeonul său la care cântă cu orele și își încântă soția care îl privește și acum cu același drag ca în tinerețe. „Singur am învățat să cânt, am ureche muzicală. Dar până la o anumită limită, că tainele muzicii nu le poți învăța singur. Am învățat dând curs sfaturilor unei persoane care mi-a spus că am ureche muzicală și mi-am cumpărat un acordeon românesc Timiș prin ’78 și acolo am început prima dată. Îl văzusem pe Fărămiță Lambru la televizor și am vrut să-l imit și după mi-am luat un acordeon chiar ca al lui Fărămiță Lambru. Apoi am luat pianină când avea băiatul 3 ani și l-am învățat să cânte. Iar acum un an și ceva mi-am cumpărat o orgă”, a povestit Ion Creangă.


Bojdeuca din Humulești

Ion Creangă și Niculina, o iubire de 39 de ani

    Întreaga viață a lui Ion Creangă nu ar fi fost atât de frumoasă și fericită dacă alături nu i-ar fi stat Niculina, femeia care i-a cucerit inima. Niculina recunoaște că numele a cântărit mult în alegerea sa pentru că se gândea că Ion le va spune povești frumoase copiilor și  nepoților. Așa a și fost în final pentru că Ion Creangă este omul care știe să te facă să zâmbești chiar și atunci când parcă nu mai ai chef de nimic. „Nu mi-a venit să cred prima dată că mă voi lua cu el vreodată. Mi-a plăcut numele, avea talent de povestitor și m-a încântat. Și acum le mai povestește nepoților amintirile din copilărie”, a spus Niculina Creangă.

Jogging la 68 de ani

    Åži chiar dacă nu mai sunt la vârsta tinereții, Ion Creangă și Niculina se simt tineri. Aleargă deseori și de multe ori fac chiar traseul Odobești – Focșani pe jos. Mulți șoferi vor să oprească pentru a-i lua în autoturisme, însă cei doi refuză. „Da, îmi place , și mie și soției, la amândoi. Vă spun că am fost bolnav, am avut cardiopatie ischemică și nici armata nu am făcut-o, dar cu ajutorul sportului, muzicii, acum nu mai am nimic. Terapia prin muzică, asta e. Acum nu mai iau nicio pastilă. La început am făcut febră musculară, acum nu mai știu limita kilometrilor parcurși. Când merg spre Focșani pe jos, iar mașinile mă ajung din urmă, încep să alerg. Aveam un coleg de serviciu, eram aproape de pasareleă și văd cum dă mașina înapoi să mă ia, i-am spus că fac sport, s-a mirat. Împreună cu soția, când era șoseaua liberă, sunt ca un cal din-ăla liber căruia îi place să zburde”, mai spune Ion Creangă.
    Îi lăsăm pe Ion Creangă și Niculina în căsuța lor modestă, dar primitoare pentru a-și mai depăna amintiri și pentru a se bucura mai mult unul de altul. Ion Creangă este dovada vie că personalitatea unică a marelui povestitor încă trăiește la Odobești.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here