Pe parcursul anului trecut, Serviciul Public Local de Asistență Socială (SPLAS) din cadrul Primăriei Focșani a organizat sesiuni de instruire pentru 156 de asistenți personali ai persoanelor cu handicap grav din Focșani. Potrivit unui raport întocmit la nivelul instituției, a fost vorba despre 46 de asistenți personali angajați în perioada mai 2012 – mai 2013 și 110 asistenți personali care au fost reinstruiți. Aceste instruiri sunt obligatorii atât pentru asistenții personali, cât și pentru primăriile unde aceștia sunt angajați și se organizează în conformitate cu prevederile Ordinului Agenției Naționale pentru Persoanele cu Handicap nr. 310/2007 de aprobare a Tematicii instruirii asistenților personali ai persoanelor cu handicap grav.
În cadrul acestor instruiri, asistenții personali își dezvoltă o serie de abilități, cel puțin teoretic. De pildă, abilitățile de acordare a primului ajutor în scopul de a-și consolida competența de a realiza corect îngrijirile primare. Până aici, toate bune…
Iată alte teme ce trebuie abordate: asigurarea alimentației și hrănirii beneficiarului, în condițiile în care: salariul asistentului personal (care are și el familie) este de vreo 600 de lei și indemnizația de handicap 293 lei; aparatura electrocasnică necesară eventual, cum ar fi blenderul, costă; sondele medicale necesare hrănirii efective nu sunt gratuite, etc.. Altă temă constă în dezvoltarea competențelor de adaptare a mediului la nevoile beneficiarului și anume, cum să îi asigure asistentul personal persoanei cu handicap un spațiu personalizat, în funcție de necesitățile și particularitățile lui. Adică, persoana cu handicap grav locomotor, de exemplu, să aibă posibilitatea de a se deplasa cu fotoliul rulant prin casă (în caz că și are un fotoliu rulant!), cel imobilizat la pat să stea pe un pat special, escamontabil, comandat electric, dotat cu saltea anti-escare, scaun de toaletă accesibilizat și alte asemenea, când bieții oameni nu au deseori nici pamperși, asistenții personali fiind nevoiți să improvizeze și să spele de să le sară ochii, doar-doar or putea să elimine mirosul de urină de prin camere! Iar Monitorul de Vrancea a scris despre astfel de situații, două dintre materiale putând fi accesate pe internet, la adresele:
http://www.monitorulvn.ro/articole/galerie-foto-pampersi-din-lana-de-oaie_2_120892.html
http://www.monitorulvn.ro/articole/isi-usuca-pampersii-si-ii-refoloseste_2_118273.html
Obiectivul altei teme de instruire constă în dezvoltarea competențelor de a supraveghea și de a menține starea de sănătate a persoanei cu handicap grav. Nu în ultimul rând, cei care au calitatea de asistenți personali sunt instruiți cum să comunice eficient cu beneficiarul, cum să identifice modul de comunicare cel mai eficient, cum să ofere și să primească feedback.
Asistentul personal, școlit să sprijine persoana cu handicap grav în menținerea locului de muncă!
O altă temă a instruirii – în majoritatea cazurilor inutilă, ținând cont de mentalitățile, prejudecățile și greutățile vieții reale! – constă în asistarea activității și participării persoanei cu handicap grav în familie și comunitate. Cu alte cuvinte, asistentul personal este învățat, teoretic, cum să antreneze persoana, atenție (!), „într-o varietate de activități necesare dezvoltării personalității acesteia, recuperării, integrării în comunitate, petrecerii timpului liber după preferințele ei”, în condițiile în care ponderea persoanelor cu handicap grav este în mediul rural, unde nu există, în cele mai frecvente cazuri, nici pentru cei valizi posibilități de a petrecere în mod constructiv timpul liber, în scopul „dezvoltării personalității”.
Dacă este cazul, asistenții personali sunt instruiți cum să asiste la înscrierea persoanei cu handicap grav într-o formă de învățământ adecvată și cum să o ajute la pregătirea sa școlară.
O altă temă a instruirii – putem spune inutilă, dacă luăm, în calcul imposibilitatea angajării în muncă a celor cu dizabilități – constă în asistarea integrării profesionale a persoanei cu handicap grav. Potrivit Ordinului ce stabilește aceste tematici, obiectivele de referință la acest capitol, care nu am auzit să se materializeze până la ora actuală în vreun caz din județ, sună astfel: „La sfârșitul acestei teme cursanții vor putea: să asiste persoana cu handicap grav în căutarea unui loc de muncă; să pregătească persoana cu handicap grav pentru obținerea unui loc de muncă; să asiste relația persoanei cu handicap grav cu angajatorul și colegii de muncă; să sprijine persoana cu handicap grav pentru menținerea locului de muncă”. Asta, în condițiile în care doar 523 dintre cele aproape 19 mii de persoane cu handicap din Vrancea figurau, la finele anului trecut, ca fiind angajate în muncă. Nu se știe câte dintre acestea sunt și încadrate în gradul I și au și asistent personal care, bietul, să aibă fericirea să respecte cele învățate la instruire, cu privire la sprijinirea în menținerea locului de muncă!
Instruirea pe tema drepturilor, motiv de depresie!
Ultima, ca și poziție numerică în respectivul Ordin, dintre temele care trebuie abordate în cadrul acestor instruiri are drept scop „dezvoltarea competenței necesare sprijinirii persoanei cu handicap grav în cunoașterea și exercitarea drepturilor și obligațiilor ce îi revin în calitate de membru al comunității”. Iată ce li se predă, conform Ordinului 319/2007, asistenților personali la acest capitol: legislație privind drepturile omului; legislație internațională și europeană; legislație națională.
De asemenea, tot la acest capitol sunt prevăzute și o serie de exemple practice. Printre acestea, se numără și informarea persoanei cu handicap grav și a familiei acesteia cu privire la drepturile și obligațiile sale legale. Păi dacă e să vină vorba de drepturi, odată informată, persoana informată despre drepturile sale ar putea intra pur și simplu în depresie pentru că, iată câteva exemple „extraterestre” prevăzute de legislația în vigoare, pe care propunem să le citiți și să judecați: dreptul la asistență medicală gratuită, la medicamente gratuite, pentru tratamentul ambulatoriu și cel din timpul spitalizării. Puteți vedea o exemplificare a respectării acestui drept accesând: http://www.monitorulvn.ro/articole/video-si-galerie-foto-apel-la-omenia-stomatologilor-david-are-nevoie-de-un-dentist-care-sa-vrea-sa-l-trateze_2_154959.html ; dreptul la dispozitive medicale gratuite în ambulatoriu (!). (http://www.monitorulvn.ro/articole/video-si-galerie-foto–campanie-monitorul-de-vrancea-suferin-ele-feti-ei–bibelou_2_148651.html și http://www.monitorulvn.ro/articole/video-si-galerie-foto-incredibil-povestea-omului-fara-maini-si-fara-picioare_2_130775.html); dreptul de a beneficia de gratuitate la bilete pentru intrarea la spectacole, muzee, manifestări artistice și sportive. Mai adăugăm aici dreptul persoanei cu handicap grav la acordarea unei camere de locuit, suplimentar față de normele minimale de locuit prevăzute de lege, pe baza contractelor de închiriere pentru locuințele care aparțin domeniului public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale ale acestuia.
Drepturile și obligațiile asistentului personal
Potrivit Normelor metodologice ale Legii 448, privind protecția și promovarea drepturilor persoanei cu handicap, asistentul personal este obligat să participe la aceste instructaje anuale, ce sunt, tot obligatoriu, organizate de primăria în a cărei rază teritorială își are domiciliul persoana cu handicap grav, în colaborare cu personalul specializat din cadrul DGASPC. Printre obligații, mai este prevăzută și aceea de a întocmi semestrial un raport de activitate, avizat de asistentul social din cadrul SPLAS-ului primăriei în care domiciliază persoana cu handicap grav, care va cuprinde date privind evoluția persoanei cu handicap grav în raport cu obiectivele programului individual de recuperare și integrare socială, în cazul existenței unui astfel de program.
Raportul va fi adus la cunoștință persoanei cu handicap grav, sub semnătura acesteia sau, după caz, a reprezentantului legal. Este interesant de știut însă, cum sunt întocmite aceste rapoarte de asistenții personali, care nu au decât câteva clase sau deloc, pentru că legea prevede că pot avea această calitate cei care au absolvit cel puțin cursurile învățământului general obligatoriu, cu excepția rudelor și afinilor până la gradul al IV-lea inclusiv ale persoanei cu handicap grav, precum și a soțului sau soției. Și e bine știut că în cele mai multe cazuri, persoanele cu handicap grav sunt îngrijite în familie… De asemenea, în cazuri excepționale, legea prevede derogarea de la îndeplinirea condițiilor de studii și în cazul altor persoane decât cele menționate.
În ceea ce privește drepturile asistenților personali, actele normative în vigoare prevăd, printre altele, că aceștia au dreptul la un program de lucru care să nu depășească în medie 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână! Dar în restul timpului, persoana cu handicap cui rămâne?! În grija cui ar rămâne, de exemplu, un bolnav de tetrapareză spastică, a cărui poveste o găsiți accesând: http://www.monitorulvn.ro/articole/video-si-galerie-foto-douazeci-de-ani-de-suferin-a_2_136328.html. Mai mult, asistentul personal are dreptul și la un concediu anual de odihnă plătit, de asigurări sociale de stat și de sănătate, potrivit dispozițiilor legale aplicabile personalului încadrat cu contract individual de muncă!
În aceste condiții, este lesne de înțeles de ce tot mai multe primării își trimit asistenții personali în șomaj, scăpând astfel atât de obligativitatea instruirilor inutile, cât și de plata salariilor și a celorlalte drepturi ale acestora. Banii cuveniți lor sunt incluși apoi în indemnizațiile persoanelor cu handicap grav care, dacă au norocul de a fi îngrijiți de cineva din familie, de bine. Dacă nu, Dumnezeu cu mila! Că nu-s deloc mulți care, pentru câteva sute de lei, să accepte să șteargă la fund, să spele și să hrănească un om lovit de dizabilități grave.
