În fiecare zi, pentru a ajunge la serviciu, trec prin Piața Unirii din Focșani, unde munți de zăpadă se înalță din loc în loc. Poate că pe unii îi deranjează, dar pe copii nici în ruptul capului. Însoțiți de părinți sau bunici, prichindei de toate vârstele se dau cu sania din vârful munților de zăpadă, strigând cât îi ține gura: pârtieeee… Sunt roșii în obraji, iar bucuria li se citește pe chip. Câteodată cad de pe sănii, dar asta nu contează de cele mai multe ori, căci bucuria de a se da pe derdeluș e mult mai mare decât o simplă lovitură…
Privindu-i, mi-am adus aminte de propria copilărie la țară. Toată ziua stăteam în zăpadă, iarna, sau prin lanul cu grâu al lui Ceaușescu, vara. Toamna mergeam la cules de semințe de floarea soarelui, ca să le dăm la găini, iar de multe ori se întâmpla să ne prindă paznicul… Vremuri frumoase, ce mai! Fiecare perioadă din viață este frumoasă, important este să știi să o trăiești!
