SILUÉTÄ‚, siluete, s. f. 1. Imagine, înfățișare reală (și oarecum neclară în amănuntele ei) a unei ființe, a unui lucru etc., de obicei proiectate (ca o umbră) pe un fond mai luminos; p. ext. ființă sau lucru astfel proiectate. ♦ Personaj abia schițat într-o operă literară. 2. Talie zveltă și bine proporționată a unei persoane; corp zvelt, suplu, bine proporționat al unei persoane; p. gener. talie; corp. ♦. Expr. (Fam.) A face siluetă = a deveni zvelt; a slăbi. 3. Desen unicolor, de obicei negru, lucrat în creion, în tuș sau decupat din hârtie, pânză etc. reprezentând contururile unei ființe sau ale unui lucru pe un fond de altă culoare. 4. Desen special de carton sau de placaj (reprezentând o siluetă (1) de om) pe care simt fixate țintele la tir. [Pr.: -lu-e-] — Din fr. silhouette.
Sursa: DEX ’09 (2009)
siluetă f. desen negru ce reprezentă o figură prin umbra ei: apar pe zarea roșie ’n negre siluete AL. (= fr. silhouette).
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929)
siluetá vb. I (teatru, film) A crea un anumit personaj â—Š „Mihai Berechet l-a siluetat în creion pe doctorul Caius.” Cont. 20 IX 63 p. 4. â—Š „Mihaela Juvara a siluetat cu duritate și simț al proporțiilor o femeie-fiară.” R.lit. 2 V 74 p. 17; v. și 1 XII 79 p. 6 (din siluetă; cf. fr. silhouetter; DN3 – alte sensuri)
Sursa: DCR2 (1997)
