GALERIE FOTO: Strada maiorului erou Gheorghe Șonțu, între conacele de altădată și gropile din drum

    Strada Maior Gheorghe Șonțu din Focșani începe în spatele Bisericii Catolice „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” și se termină la intersecția cu străzile Comisia Centrală și Măgura. Ieri, pe o burniță insistentă și rece, am fost întâmpinată chiar în spatele bisericii de câteva gropi serioase, pline cu noroi și apă, într-un loc care ar trebui să fie o parcare, după cum mi-am dat seama, după mașinile parcate acolo. În această fundătură a străzii nu a mai ajuns asfaltul, fiind doar cratere și pământ, deși  restul străzii este asfaltată. „Pe strada noastră avem niște gropi imense, de ni se rup mașinile în două, pe o porțiune de 50-60 de metri. Sunt așa mari găurile că a început să se afunde și canalizarea. De 35 de ani este situația asta. Au venit cu asfaltul și nu au vrut să pună măcar niște plombe aici, în capătul străzii. Suntem în buricul târgului și avem gropile astea, în timp ce în alte zone, periferice, cum e în Bahne, de exemplu, sunt niște străzi ca în palmă. Plătim și noi impozite”, ne-a spus focșăneanul Vasile Petrov, în numele locatarilor din această zonă. Nici trotuarele nu arată mai bine, fiind deteriorate, cu crăpături prin care a crescut iarba. Strada este peticită, dar circulabilă și este străjuită de copaci înalți.    
   
Case boierești, încremenite în timp

    În schimb, ceea ce surprinde este arhitectura clădirilor de pe această stradă. Case vechi, boierești, unele care poartă plăcuța cu inscripția „monument istoric”, au un farmec al vremurilor de altădată. Prima casă, cu etaj și balcon, zugrăvită într-un crem îngălbenit și mai mult de vreme, are storurile din lemn trase și pare adormită într-o altă epocă. Mai departe, o altă casă veche, monument istoric, cu trepte la intrare ciobite și tâmplărie din lemn la uși și ferestre, cu vopseaua scorojită de ploi, vânt și timp. O casă frumoasă la vremea ei, cu acoperișul din țiglă, acum bătrână și mohorâtă, adăpostește sediul unei firme, potrivit unei sigle lipită de perete. 
    Înaintez și dau cu ochii și de vile impunătoare, cu etaj și gazon în curte, termopane, gard din fier forjat, noile case boierești din zilele noastre. La un moment dat, strada se lărgește. Mașinile sunt parcate fie pe trotuar, fie de-a lungul străzii. Întâlnesc și câteva pâlcuri de adolescenți, care ies de la Liceul de Artă, situat în apropiere. Ocolesc și ei gropile cu noroi din capătul străzii. După alți câțiva pași, ajung la capătul străzii, la intersecția cu sens giratoriu cu străzile Comisia Centrală și Măgura. Mă uit în urmă: Strada Maior Gheorghe Șonțu, o stradă ca aproape oricare altă stradă mică din Focșani, cu bune și cu rele, așteaptă asfaltarea gropilor și repararea trotuarelor.

Cine a fost maiorul focșănean Șonțu?

    Puțini focșăneni știu însă cine a fost concetățeanul lor, maiorul Gheorghe Șonțu, al cărui nume a fost atribuit acestei străzi. Pe scurt, Șonțu este un erou al Războiului de Independență, care a căzut în luptă, în fruntea batalionului I din Regimentul 10 Dorobanți pe care-l comanda, la 30 august/11 septembrie 1877, în timpul asaltului împotriva redutei Grivița.
    Gheorghe Șonțu s-a născut la 5 octombrie 1841 în orașul Focșani, iar anii de școală i-a petrecut în orașul natal. La 18 ani, acesta intră în Åžcoala Militară de ofițeri din București. După terminarea acestei școli, sublocotenentul George Åžonțu este repartizat în Regimentul 5 infanterie aflat cu subunitățile sale la Brăila și Galați. Potrivit datelor de pe site-ul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, la 24 ianuarie 1864, Șonțu este înaintat la gradul de locotenent, la 2 octombrie 1867 la cel de căpitan, iar la 15 ianuarie 1874 la gradul de maior. În septembrie 1877, batalionul I din Regimentul 10 Dorobanți comandat de maiorul George Åžonțu și batalionul II din același regiment au început pregătirile pentru participarea la război. În ziua de 30 august / 11 septembrie 1877, maiorul George Åžonțu se afla în fruntea batalionului său din Divizia 3 ce a deschis atacul și a întreprins primele acțiuni ofensive de cucerire a redutei Grivița – operațiuni soldate cu numeroase pierderi de vieți omenești. Printre cei căzuți la datorie pe câmpul de onoare în acele lupte crâncene s-a numărat și bravul ofițer român care se aflase în permanență în linia întâi a frontului. Eroismul ostașilor români în această luptă a fost pe larg oglindit atât în presa internă, cât și în cea internațională. Astfel, ziarul „Dorobanțul” de la acea vreme sublinia: „maiorul Åžonțu stropi cu sângele său pământul roditor al gloriei. Memoria lui va fi scumpă tuturor celor care iubesc libertatea, dreptatea și curajul”.