Medicul pediatru Mariana Gruia vrea să înfiinţeze Şcoala de Mame

1
6524


   Născută în București, școlită în capitală, de aproximativ 2 ani medicul pediatru Mariana Gruia tratează copiii vrâncenilor. Pe 8 Martie, chiar de Ziua Femeii, vrea să inaugureze Åžcoala de Mame, care va funcționa în incinta Hyperclinica DentExcel. Viitoarele și actualele mămici vor fi învățate cum să-și crească pruncii în mod sănătos.

Reporter: De ce medicina?

Medicul Mariana Gruia: Datorită mamei mele am ales medicina, numai că ea este medic veterinar. Ea mi-a îndrumat pașii, dar pe măsură ce am început să mă pregătesc pentru această meserie, am descoperit că îmi place foarte tare. La un moment dat, chiar mă gândeam că nu pot face altceva. M-am simțit foarte confortabilă pe acest drum ales și am găsit motivații tot timpul!

Rep.: Ce motivații?
M.G.: De exemplu, din anul III de facultate am lucrat la o creșă de copii. M-am angajat ca asistent medical. A fost destul de complicat, pentru că după amiaza sau noaptea lucram, dimineața mă duceam la cursuri. Dar lucrând cu copiii, în momentul în care mi-am ales specializarea la Rezidențiat, fără niciun dubiu m-am îndreptat către pediatrie.

Rep.: Ce ați făcut la acea creșă? De ce v-ați angajat?
M.G.: Eram asistent medical, era o creșă săptămânală, unde copiii stăteau de luni până vineri. Îmi era destul de greu să împart și facultatea și munca, dar când îți place ceea ce faci, nu simți chiar atât de tare chestia asta. Eu, întotdeauna am fost o persoană foarte independentă și mi-a plăcut să fiu pe picioarele mele. În Facultatea de Medicină trebuie să cumperi foarte multe cărți, și deși mama mea nu a fost de acord cu chestia asta, eu am știut că acest lucru mă va ajuta. Mi-a plăcut foarte mult la creșă. Am avut un colectiv care m-a ajutat foarte mult. Eu fiind studentă, aveam sesiune, iar colegele cu care lucram mă protejau mereu. Am avut parte de un tratament preferențial, recunosc! Experiența cu creșa m-a învățat să observ copiii, comportamentul lor, cum reacționează la tratamente, cum iau tratamentul și crede-mă că știu gustul la aproape toate siropurile pentru copii!
 
Rep.: Păi de ce?
M.G.: Fiind creșă săptămânală, copiii erau toți răciți, iar părinții nu îi puteau lua acasă pentru că erau tot felul de situații. Și fiecare copil avea tratament, pe care noi trebuia să îl administrăm, însă de fiecare dată vroiam să îl gust ca să văd de ce nu îl vroiau, de ce face nazuri, ce are și gustam siropurile înainte. Asta, pentru că interesul meu era să îi înțeleg stările, iar dacă siropul era prea amar, îl înțelegeam perfect și găseam o metodă ca să-l păcălesc.

Rep.: Câți ani ați muncit la acea creșă?
M.G.: Aproximativ patru ani, până în primul an de Rezidențiat. După aceea nu am mai putut, pentru că mă solicita foarte mult spitalul. Am plecat cu greu de acolo, dar mai păstrez legătura și acum. Dar nu mai puteam face față fizic. Aveam foarte multe gărzi la spital, era prea complicat și efectiv nu mai aveam timp.

Rep.: Rezidențiatul în specialitatea pediatrie la ce spital l-ați făcut?
M.G.: L-am făcut la Spitalul de Copii „Grigore Alexandrescu”. Acolo am întâlnit oameni minunați, despre care îmi place să vorbesc. Mentorul meu de suflet este medicul Gabriela Ion, lângă care am făcut mare parte din pregătire, iar în afară de faptul că e un profesionist foarte bun, este și un om foarte bun, am învățat și partea de umanitate. Întotdeauna s-a purtat foarte frumos cu copiii, vedea dincolo de latura pur medicală. Acolo este o echipă foarte frumoasă, un loc în care m-am simțit extraordinar! Și cu doctorița Leșanu am lucrat o perioadă foarte frumoasă, și cu doctorul Orășanu. Oameni deosebiți!

Rep.: Cum de nu ați rămas să profesați la Spitalul „Grigore Alexandrescu”?
M.G.: Nu am rămas acolo pentru că întotdeauna am știut că trebuia să vin aici!

Rep.: Erați căsătorită?
M.G.: Nu eram căsătorită când am început Rezidențiatul, dar eram pe punctul de a mă căsători. Soțul meu e din Focșani și ne-am cunoscut în perioada facultății. Ne-am căsătorit în primul an de Rezidențiat, iar copilul a apărut în anul III. Însă copilul, în afară de faptul că a fost foarte dorit și este foarte iubit, e o fetiță de 4 ani, nu prea avut parte de mine integral, pentru că atunci când avea patru luni și jumătate eu m-am întors la muncă. A stat cu mama cât eu munceam. Nu a fost tocmai ușor, dar ne-am descurcat, iar acum suntem cu toții.

Rep.: După ce ați finalizat Rezidențiatul ați venit la Focșani?
M.G.: Da, am venit în vara lui 2012 la cabinetul din Ambulatoriu.

Rep.: V-ați acomodat cu greu în Vrancea, după o viață, să zicem, petrecută în București?
M.G.: Acomodarea este foarte grea. A fost greu să îți lași toți prietenii acolo. Pentru mine, Bucureștiul înseamnă acces la orice instant. Cinema, teatru, cărți, operetă, absolut orice. Aici, e mai greu! Am avut noroc că în Focșani am întâlnit oameni deosebiți, plus că o parte din prietenii mei mai vin și pe la Focșani.

Rep.: Diferă pacienții din Vrancea față de cei pe care îi aveați la spitalul din capitală?
M.G.: Bineînțeles că diferă. Ca patologie în primul rând, pentru că acolo, fiind un spital de top, ajung foarte multe cazuri deosebite, cazuri care sunt oarecum triate, ceea ce nu se poate investiga sau rezolva la spitalele mai mici. Ajung acolo, unde se fac investigații mai amănunțite, iar accesul la tratament e altul. Cazurile erau mai grele acolo, și gărzile la fel. Era un număr impresionant de prezentări. Aveam 300 de prezentări pe gardă, eram o echipă de șase medici. Și, da, clar ca și patologie era mai geu acolo.

Rep.: Vă amintiți vreun caz deosebit?

M.G.: Sunt foarte multe, toate îți rămân în memorie pentru că nu ai cum să nu empatizezi cu pacientul. Sunt copii care au boli mai grave și necesită o spitalizare de lungă durată. Am avut pacienți care au stat internați și două luni. E imposibil să nu te atașezi de ei, pentru că ei sunt mici, drăgălași, au nevoie de atenție. Chiar dacă la început plângeau, erau reticenți, pe măsură ce se obișnuiau începeau să se deschidă. Cu anumiți pacienți, pe care i-am cunoscut în spital și pe care i-am îngrijit mult timp, am rămas prietenă. Chiar m-am bucurat de Crăciun că am primit un mesaj de la un pacient, pe care l-am tratat când eram în anul III de Rezidențiat.

Rep. Sunteți medicul care empatizează cu pacientul…
M.G.: Nu ai cum să faci pediatria altfel. Această specialitate îți oferă foarte multe satisfacții, pentru că, în cea mai mare parte, bolile copiilor se vindecă. Când vine la tine este febril, deshidratat, cu vărsături, dureri, plângând, urlând, iar după o săptămână de tratament îi vezi cu zâmbetul pe buze și bucuroși. Acest lucru îți oferă satisfacții foarte mari, rezultatele le vezi rapid, spre deosebire de alte specialități unde sunt pacienți cu afecțiuni cronice. Eu sunt de părere că și acest lucru te motivează foarte mult. Încerc să mă pun în locul lor, pentru că am citit ceva la un moment dat care spunea că trebuie să te gândești cum se simte pacientul când intră în cabinetul tău și din acest motiv empatizez și asta mă ajută să mă apropii de copii destul de repede.

Rep.: Am discutat cu câteva mămici care acuzau că foarte mulți medici pediatri prescriu antibiotice foarte des. Este corectă această conduită terapeutică?
M.G.: Eu nu pot să comentez conduita terapeutică a altora, pentru că nu este colegial, însă pot să spun că din punctul meu de vedere, acest tip de tratamente trebue alese cu foarte mare grijă. Mă feresc cât de mult pot, dar, bineînțeles că există anumite momente și circumstanțe în care nu ai altă soluție. Dar dacă nu e cazul, niciodată nu am prescris. Sunt doarte atentă. Antibioticele sunt ca o sabie cu două tăișuri, pe o parte că pot genera reacții adverse asupra pacientului, de la scăderea imunității, până la candidoze, diaree, dar și pentru faptul că, în timp, acest medicament își pierde valoarea, dacă e prescris aiurea. Dacă antibioticele sunt utilizate eficient și mai rar, cu atât se poate beneficia mai mult de pe urma lor.

Rep.: Ne-ați spus că aveți o fetiță de patru ani, doriți ca ea să devină tot medic?
M.G.: Doresc să devină ce-și dorește ea. Deocamdată vrea să fie balerină, mai departe, vedem. E nouă chestia asta și cred că o voi da la balet, pentru că o văd atrasă de domeniu. Mie mi-ar plăcea să fie alegerea ei, pentru că atunci când îți alegi tu singur drumul și când faci ceea ce își place cu adevărat, ai rezultate foarte bune. Eu îmi doresc să se dezvolte frumos.

Rep.: Ce vă place să faceți în timpul liber? 
M.G.:  Îmi place foarte mult să grădinăresc, să grădinăresc trandafiri mai exact. Stau la curte și am o grămadă de trandafiri pe care îi iubesc și care îl disperă pe soțul meu. Spun asta pentru că, la un moment dat, aveam un tabiet: să ne bem cafeaua pe terasă, iar eu îl lasăm acolo și mă duceam la trandafiri. Mă relaxează foarte tare acest lucru. Îmi plac și sporturile de iarnă, schiez, patinez, orice. Pentru mine, patinoarul din Piața Unirii este o mare bucurie

Rep.: V-au fost transmise aceste pasiuni?

M.G.: Cea cu grădinăritul de la mama, pentru că și ea este înnebunită după flori. Cea cu sporturile de iarnă am dezvoltat-o singură. Aș fi în stare să schiez de dimineață până seara. O săptămână aș putea face asta fără nicio problemă. M-am mai și accidentat, dar sunt destul de ponderată, îmi cunosc limitele.

Rep.: Ce planuri de viitor aveți?
M.G.: Mă bucur că m-ai întrebat acest lucru, deoarece pentru 2014 am în plan un proiect foarte important. Este vorba de un curs de educație prenatală. Am multe paciente care nu alăptează, care nu alăptează exclusiv sau au diverse probleme cu bebelușii, care nu țin de pediatrie, ci de puericultură. Am vorbit cu o doamnă care este consilier de alăptare certificat internațional, care a urmat niște cursuri foarte frumoase de educație prenatală și postnatală și, împreună, vrem să facem o școală pentru mame, la Focșani. Această școală va fi gratuită pentru toate mămicile și viitoarele mămici, care sunt interesate cum să-și îngrijească micuții. Noi le vom învăța să fie atente la anumite aspecte. Vreau să insist pe alăptare, pentru că este foarte, foarte importantă.

Rep.: De ce spuneți că alăptarea este foarte importantă?
M.G.: Este foarte importantă pentru amândoi. Toată lumea știe să zică asta, dar nu știu cum să o facă. Multe mame invocă motive cum că nu au lapte sau copilul nu a vrut să sugă, dar aceste probleme se pot rezolva cu cineva care a făcut o pregătire în acest sens. A fost destul de mediatizată chestia cu alăptarea, dar nimeni nu știe cum să se facă. Eu vorbesc și din experiența personală, pentru că și eu m-am confruntat cu chestia asta. Cunoașteam teoria, dar când am avut probleme, nu am avut de unde să mă informez, pentru că în nicio carte nu scrie cum să faci. Astfel, combinând experiența mea de pediatru cu cea a consilierului în alăptat, am decis să facem școala pentru mame, care va începe fix pe 8 martie, de Ziua Femeii.

Rep.: Unde se vor ține cursurile?

M.G.: Le vom face exact în locația unde am cabinetul, la Hyperclinica DentExcel. Vor fi sâmbăta. Pentru început o dată pe lună, apoi mai des. Sper să fie mămici interesate, pentru că știu mămici cu copii mici care întâmpină probleme de acest gen. Plus, e o noutate în Vrancea. Noi le așteptăm pe cele doritoare să vină.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here