Într-o dimineață, după ce am dus fetița la grădiniță, am simțit miros de fum de țigară. Mă gândeam că fumează cineva jos, vreun locatar, vreun puști care se ascunde în scara blocului, numai că mare și neplăcută mi-a fost surpriza să văd că două doamne fumau în fața ușii grădiniței de la etajul I, înainte de ora 9. Nu sunt fumătoare, deși am tot încercat să mă apuc în adolescență, însă acest viciu nu s-a lipit de mine în ciuda multiplelor mele tentative de a intra în rândul fumătorilor, pe care-i consideram foarte tari. Înțeleg totuși viciile, căci am și eu, ciocolata fiind unul dintre ele. Mi se pare însă de-a dreptul dezgustător să fumezi la ușa unei grădinițe, apoi să intri și să educi copiii duhnind a țigară.
