George Grigoraș, de 71 de ani, din Focșani, fost maistru instalator la IGO, a ajuns să putrezească pur și simplu de viu, iar soția lui, Paula Grigoraș, de 69 de ani, acuză de indiferență atât personalul Unității de Primire Urgențe cât și pe medicul din Spitalul Județean care, spune ea, a invocat că are o alergie a mâinilor, motiv pentru care nu ar putea să-l trateze. Femeia susține că de aproape o lună își tot duce soțul la spital, în speranța că cineva va face ceva să-i vindece rănile supurânde ce i-au săpat sărmanului în carne vie, însă în loc de asta „mi s-a spus să-l duc acasă și să mă aștept să moară!”. „Nu este normal să te duci la spital cu o problemă așa de gravă și să-ți sară toți în cap, de la infirmieră la asistente, că de ce ai venit pentru niște escare! Dacă-l tratau de la început nu ajungea în halul ăsta, să aibă găuri cu puroi pe corp! Vreau să afle toată lumea, până la ministrul Sănătății, pentru ca măcar alții să nu mai pățească ce pățim noi!”, a spus, revoltată, Paula.
Să te ferească Dumnezeu să fii român și să te îmbolnăvești! Cam asta e concluzia la care ajungi după ce iei cunoștință, brutal, cu chinul prin care trece George Grigoraș, până în luna iulie a acestui an om în putere. Iar ceea ce a pățit el poate păți oricare dintre noi, oricât de sănătoși ne-am simți într-un moment sau altul al vieții… George a muncit toată viața, a plătit zeci de ani asigurări de sănătate, iar acum, când are nevoie disperată de îngrijiri medicale specializate, e tratat cu indiferență, susține soția lui, de cei din sistemul medical vrâncean. Disperată și îngrozită că rănile supurânde sapă tot mai adânc și mai mult în carnea bietului om, ajunsă în culmea deznădejdii după ce, zice, i s-au trântit vorbe grele și uși în nas, femeia a dorit să facă public coșmarul prin care trece pentru ca „măcar alții să nu mai treacă prin ce trecem noi”. „Dacă soțului meu i se făceau investigațiile corecte în ziua în care a făcut accidentul vascular cerebral, acum era pe picioare. Dar dacă totuși s-a întâmplat așa, măcar să fie tratat ca un om, nu să putrezească de viu și nimeni să nu facă nimic”, a spus Paula.
Nu este deloc greu de înțeles suferința femeii, și mai ales a soțului ei care zace neputincios pe patul lui de suferință, cu dureri îngrozitoare, într-o cameră în care duhoarea puroiului rănilor îți taie răsuflarea… Totul s-a declanșat într-o dimineață de luni, la începutul lunii iulie, a.c. Ca de obicei, George s-a trezit, a băut o cafea și a plecat spre locul unde avea ceva de lucru, „că mai muncea pe ici, pe colo, chiar dacă a ieșit la pensie. A fost toată viața lui un om foarte sănătos, n-a luat o pastilă!”, a spus Paula.
N-a mai apucat să ajungă la locul respectiv, ci s-a întors acasă acuzând dureri crunte de cap. „Am chemat salvarea, a ajuns la Urgențe, unde toți au sărit în capul lui că e beat! Dar nu băuse absolut nimic! L-au trimis la psihiatrie și acolo, fără analize, fără nimic, aceeași poveste! Și l-au trimis acasă”, a povestit femeia. Cum din acea luni și până duminică durerea de cap n-a încetat, chinuindu-l tot mai tare, George a ajuns iar la Urgențe, însoțit de soția lui. „Era de gardă doctorița Găman, o femeie extraordinară care s-a ocupat de el și l-a trimis de urgență la București, la Spitalul 9, Obrejia, spunându-mi că are accident vascular cerebral și că acolo au aparatură mult mai bună. Acolo a fost operat pe creier, s-a simțit mult mai bine și am venit cu el acasă având speranțe de la medici că se va recupera și va putea merge ajutat de cârje. Numai că aici… ni s-a întâmplat ce ni s-a întâmplat, de-am ajuns în halul ăsta…”, a spus Paula.
„Doctorul a zis că are o alergie la mâini, nu-l poate consulta”
Cum după operație, George a rămas imobilizat la pat, n-a trecut mult până să facă escare. Escara este, potrivit specialiștilor, o rana la nivelul pielii care apare în urma menținerii corpului într-o poziție fixă, fără schimbarea centrului de greutate, o perioada îndelungată. Totuși, ea poate apărea și în cazul imobilizării la pat chiar și după o perioadă scurtă de timp, de exemplu în urma unei operații sau a unui traumatism.
Cum aceste răni au început să-i apară lui George pe trup tot mai multe, Paula spune că s-a dus la Spital pentru a cere ajutorul medicilor, neștiind cum se pot trata acestea sau cum pot fi prevenite. „Dar mă lua toată lumea că de ce vin la Urgențe pentru niște escare! Că escarele nu se tratează la spital. Dar unde să mă duc?! Cu timpul rănile de la șolduri i s-au mărit, le-am spus că nu știu ce să fac! Acum ceva timp, când am ajuns iar la Urgențe, că se formase deja pungă cu puroi la rană, a coborât doctorul Savin de la Chirurgie plastică și mi-a dat betadină, să-l dau cu ea, și am fost trimiși acasă. Sâmbătă (trecută – n.r.) m-am dus disperată din nou la Urgențe că miroase rana îngrozitor, s-a adâncit, îl doare! Nimeni nu i-a făcut nimic, ba mi-au spus infirmiera și un asistent că de ce am venit sâmbăta, că nu se lucrează, să vin luni! Luni l-a văzut doctorul Savin, l-a pus pe targă și mi-a zis să-l duc pe secție. Acolo a zis că nu se poate ocupa el de George că are o alergie la mâini, la palme, și nu-l poate consulta. A dat dispoziție la două asistente să-l curețe și după aia iar ne-a trimis acasă. Mi-a zis că să mă aștept la … altele de acum”, a relatat Paula.
Totuși, femeia nu s-a putut resemna să asiste cu mâinile în sân la chinul soțului ei. „Orice om moare, dar nu poți să-l lași să moară ca un câine, în suferință, că de aia e om!”, a spus și fiul celor doi, care locuiește în alt oraș și venise ieri, special, să vadă ce poate face pentru tatăl lui. De câteva săptămâni, Paula spune că a aflat de la doctorița Găman despre o organizație care oferă, aici în Focșani, servicii la domiciliu decontate de Casa de Asigurări, și a înaintat actele în acest sens. „Am avut noroc să-mi spună cineva că există așa ceva, iar doctorița Lavinia Dumitrache de la acest serviciu este o femeie extraordinară. Dar până a venit aprobarea de la Casă au trecut săptămâni! Acum câteva zile au venit în sfârșit să-l panseze și vor veni în continuare, dar nu cred că rănile astea care sunt cât palma, și aproape până la os, se mai pot vindeca…”, a spus femeia.
Milioane de lei pentru medicamente, pampersi, pansamente…
Deznădejdea acestei femei nu este deloc greu de înțeles. A trăit o viață-ntreagă alături de soțul său, împreună au muncit, au ridicat o gospodărie, au crescut doi copii fiecare la casele lor și acum, când și-ar fi trăit anii de pensie liniștiți și mulțumiți cu atât cât au, soarta a decis altceva. Un accident cerebral vascular nedepistat la timp și apoi indiferența cu care au fost tratate de cei din sistemul medical efectele bolii, spune Paula, le-a întors viața pe dos. „Toți banii i-am dat și îi dau pe medicamente, pamperși, pansamente… Acum am cumpărat condomul ăsta în care să se strângă urina, ca să nu stea ud, săracu… De exemplu, prima rețetă a costat 7 milioane de lei (vechi-n.r.), și trebuie luat tratament în fiecare lună… Doctorul Savin mi-a zis că să-i cumpăr saltea anti-escare și când i-am zis că nu am bani nici măcar pentru rețeta din geantă, a zis că nici el n-are bani, muncește la spital gratis, că ăsta-i sistemul! A reușit totuși fata mea de la Iași să cumpere una, o trimite astăzi… Vă spun sincer, după ce că absolut totul trebuie să cumpăr, că și alea compensate tot costă milioane, să ți se mai vorbească la spital și așa cum ni s-a vorbit nouă, să ți se spună că ce cauți acolo pentru niște escare, nu mi se pare omenește. De aceea, vreau să știe toată lumea ce ni s-a întâmplat aici, să ajungă până la ministrul Sănătății, măcar alții să nu mai sufere așa”, a mai spus femeia.
Doctorul Savin zice că a acordat toate îngrijirile necesare
Contactat de reporterii noștri, medicul Corneliu Savin a precizat că i-a acordat pacientului George Grigoraș toate îngrijirile necesare. „Bolnavii neurologici necesită un program susținut de îngrijire la externarea din spital. În lipsa unui îngrijirilor la domiciliu pot aparea complicații cum ar fi aceste escare de decubit (poziție a corpului când este întins la orizontală, conform Dex – n.r.). Pacientul s-a prezentat la UPU cu multiple escare, escara fesieră care era în curs de detersare (separarea structurilor mortificate, conform Dex – n.r.) a fost excizată, s-a toaletat plaga și pansat. Pentru îngrijirea ulterioară i-am recomandat că pacientul poate fi pansat la domiciliu printr-un serviciu de îngrijire. Nu am precizat elemente de prognostic (adică nu i-a spus Paulei să se aștepte ca soțul să moară – n.r.), pacienta a avut o precizare a unui alt coleg de-al meu. Le-am făcut recomandări pentru supraveghere în condiții de ambulatoriu, în sensul că se poate prezenta la cabinet și i-am dat și recomandări privind îngrijirile la domiciliu. I-am recomandat și o saltea anti-escară care poate fi închiriată sau cumpărată de la Crucea Alb Galbenă”, a declarat medicul Corneliu Savin.
Să îngrijești un bolnav imobilizat la pat este extrem de dificil, iar în cazul în care cel care trebuie să-l îngrijească este și el în vârstă, e și mai greu. Zilnic, bolnavului trebuie să i se facă igiena pielii, să fie spălat pe porțiuni și din timp în timp, să i se facă toaleta generală. Din maxim trei în trei ore, el trebuie întors în pat, astfel încât corpul să nu rămână mereu în aceeași poziție. Există tehnici prin care îngrijitorul poate ridica persoana imobilizată fără a-i face rău, însă toate acestea trebuie învățate de la un specialist. Tot de la un specialist se poate învăța, spre exemplu, și tehnica de schimbare a cearceafului, cum să fie hrănit bolnavul și multe altele pe care Paula …n-a avut de la cine să le învețe.
Despre ele nu i-a spus nimeni, nu s-a născut învățată și nici n-a făcut la viața ei vreo școală în domeniu, care s-o pregătească pentru situația în care a ajuns. Și poate că nici puterea de-a face toate acestea – la vârsta sa, și măcinată de propriile suferințe trupești – n-o are. Din acest motiv, poate că n-a făcut toate cele amintite mai sus, însă spune că s-a străduit atât cât au ținut-o puterile trupești și financiare, astfel încât soțului său să-i fie mai bine… „Și pentru că n-am știut ce să mă fac, m-am dus la spital, ca să-mi spună acolo «la ce-ai venit aici pentru niște escare…»”, a mai spus femeia.