Sâmbătă, 25 ianuarie1958, ziarul Milcovul publica un articol de larg interes: „Mierea de albine – un aliment și un leac”. Iată-l astăzi, 55 de ani mai târziu, adus sub ochii altor cititori spre duioasă apreciere a altor vremuri.
„(…)Și astăzi în medicina populară cît și în spitale mierea este folosită ca medicament în tratarea ulcerului, la bolile de inimă pentru întărirea mușchilor inimii și în bolile de nervi. Savantul sovietic M. K. Bogalepov a constatat că dînd miere bolnavilor de nervi, aceștia și-au recăpătat somnul, le-au dispărut durerile de cap și le-a apărut buna dispoziție. În bolile de piept, efectul tămăduitor al mierei este de asemenea cunoscut. Prin introducerea mierei de albine în mîncarea bolnavilor de tuberculoză, s-au văzut îmbunătățiri în dispoziția lor, sporuri în greutatea corpului, scăderea tusei etc. În medicina populară mierea se folosește pe scară întinsă în bolile de piele (furuncule, bube dulci) și în bolile de ochi. De asemenea dă bune rezultate la îndreptarea copiilor slabi și anemici, precum și ca ucigătoare de microbi”.
În articol se recomandă cititorilor să se îngrijească de câțiva stupi de miere de albine pentru că ” și la noi în raion sunt condiții favorabile pentru stupărit”. „Fiecare gospodar ar putea cu ușurință să-și consacre o parte din timp creșterii și îngrijirii albinelor, iar gospodăriile agricole colective și-ar putea spori mult veniturile prin creșterea și îngrijirea albinelor. (…) Creșterea albinelor este o îndeletnicire ușoară, plăcută, recreatoare și în același timp rentabilă. Îngrijind 3-5 familii de albine se pot realiza anual 40-100 kilograme miere asigurând nevoile proprii precum și un prisos pentru piață.(…)”.
Mi-am propus să vă ofer săptămânal spre lectură, în cadrul rubricii „Sănătatea în file vechi”, articole din presa altor vremuri, pe care le găsesc interesante și care sper că vor stârni și interesul dumneavoastră, al cititorilor „Monitorul de Vrancea”.
