Într-o oarecare sâmbătă, în căutare de un local nici prea prea, nici foarte foarte, unde să ne putem relaxa la un pahar cu… ceai, intrarăm într-un final într-o cârciumă care îndeplinea criteriile noastre. Nu mică ne fu mirarea să vedem la o masă mare, câțiva pedeliști, mai declarați, mai ascunși, care discutau supărați despre… fosta-i lele cât ai fost. Cum cearta pe ciolanul putrezit al pedeleului pare să nu se mai sfârșească între Secărel (cel nu tocmai deștepțel) și Neață (în concediu de dimineață), probabil că pedeliștii (cu carnet sau fără) sunt nevoiți să se adune prin bodegi ca să-și plângă oful unii pe umerii altora. Acum, nu pe banii contribuabililor, cum erau obișnuiți, fapt care probabil că stoarce și mai multe lacrimi amare.
