Doamna din mijloc, cu bluză albă și ochelari de soare este bunica mea, Elena. La o paradă. Poate de 23 august. Pe spatele pozei scrie doar: „Amintire din Focșani, str. Tăbăcari”. Pe vremea aceea lucra la Vinexport.
La aceeași fabrică a lucrat și bunicul meu, Jean. E primul din stânga, la bustul gol. Au fost oameni buni. Åži s-au dus.
Zilele trecute, în încercarea de a documenta articolul despre ziua de 23 august, am început să caut prin pozele vechi de familie și mi-am adus aminte de ei.
Până la urmă, ce înseamnă o zi?
Ce mă enervează chestiile astea, hai să ne aducem aminte ce-a fost… ce mai contează? Mi-a spus cineva.
Ce mă interesează pe mine de 23 august, ce-mi iese la faza asta? Mi-a spus altcineva.
Eu cred că este foarte important să ne amintim.
Fiecare zi din an are o semnificație, într-o vreme sau alta s-au întâmplat lucruri care au marcat viața unui om, istoria unui popor sau chiar a omenirii.
Poate pe 1 octombrie ți s-a născut copilul, poate pe 22 august te-ai căsătorit, poate pe 31 ianuarie ți-a murit cineva drag, poate că pe 8 noiembrie îți sărbătorești ziua numelui. Sunt date importante, de neuitat pentru tine. Astfel de zile sunt borne de hotar în existența noastră, ne dau repere. Dincolo de existența ca individ există însă viața socială, cea pe care o trăim cu toții și care ne mulțumește mai mult sau mai puțin, dar ale cărei repere sunt la fel de importante. Căci dacă știi ziua în care te-ai născut, nu crezi că ar fi bine să cunoști și ziua în care s-a născut poporul din care faci parte? Sau cea în care a fost luată o decizie care a schimbat cursul istoriei?
O astfel de dată este 23 august 1944, când România a ieșit din alianța cu Puterile Axei, trecând de partea aliaților. Începând cu 1948 și până în 1989, pe 23 august a fost Ziua Națională a României. Oamenii care lucrau pe platforma industrială din Sud, la ISH, Laminorul, Vase Emailate, Mase Plastice, Tricotaje, ori la Gară, la Vinexport, sau la Fabrica de Lapte, Avicola ori pe șantiere erau chemați la paradă, apoi se adunau pe stadioane ca să asculte discursurile oficialităților. Vorbim despre părinții și bunicii noștri, despre noi, nu despre personaje de filme ori romane. Sunt aici, suntem aici.
Åži mulți regretă acele vremuri.
„Se știa o socoteală, un rost și ne duceam la paradă. Paradele astea erau foarte frumoase. Pe atunci lucram la confecția, ne îmbrăcam în niște costume albastre. Veneau oamenii de la toate fabricile. Nu știu ce semnificație avea 23 august, ceva cu războiul. Acum, nu se mai știe nimic de 23 august. Era frumos…”, mi-a spus o doamnă care stătea pe o bancă în Grădina Publică.
„Dădea liber la muncitori, mergeam la Crâng… Luam familia, petreceam și noi că aveam liber. Acum tineretul are liber tot timpul, nu așteaptă cu așa mare nerăbdare libertatea. Noi lucram și sâmbăta și duminica, până la două”, a adăugat doamna de lângă.
„Pensia e mititică, nici de pastile nu ne-ajunge. E greu… Trei milioane jum’ate o pensie… Tineretul pleacă prin țări străine, n-are unde munci. Am un nepot cu facultate, muncește pe 7 milioane, îi rupe oasele în el, face ture de noapte. Are 23 de ani și-i mai rebegit ca mine”, mi-a spus o pensionară care mânca înghețată în Piața Unirii, alături de fiica ei, care s-a declarat prea tristă ca să vorbească.
Alții, mult mai tineri, știu foarte puțin.
„Nu ne spune nimic data de 23 august… A fost…. Ziua Națională a României? Nici la școală n-am învățat nimic despre această zi”, mi-au spus două fete, probabil prin clasa a VII-a, a VIII-a, care s-au entuziasmat când au auzit că pe 23 august este ziua de naștere a Andrei Măruță și a lui Fuego.
P.S. La data de 23 august 1944, regele Mihai a decis demiterea și arestarea lui Ion Antonescu, prim-ministrul României și Conducătorul Statului, a dispus încetarea imediată a colaborării României cu Puterile Axei (Germania, Japonia, Italia, Ungaria, Bulgaria) și începerea tratativelor de armistițiu cu Aliații și de colaborare militară cu Uniunea Sovietică.
Sursa foto: Fototeca online a comunismului românesc
