Unii sunt prea bolnavi și prea singuri ca să se mai poată îngriji. Alții sunt prea săraci să mai facă față supraviețuirii sau au copii risipiți în cele patru zări, cărora nu vor să le fie povară. Cei mai triști sunt vârstnicii uitați cu desăvârșire de cei pe care i-au crescut și cărora le duc dorul… Indiferent care le sunt motivele, zeci de oameni din județul nostru, ajunși la vârsta senectuții, bat la porțile instituțiilor statului, conștienți că pentru ei, cea mai bună soluție este internarea într-un centru care să le asigure cele necesare, pentru câte zile le mai îngăduie Dumnezeu. Din păcate, în Vrancea, nici în locuințele protejate ale Filialei de Cruce Roșie și nici în cele ale Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) nu mai sunt locuri. Bătrânii care stau pe listele de așteptare trebuie să aștepte să… moară un beneficiar din vreun centru, ca să poată primi ei un pat acolo.
Treizeci și trei de vârstnici așteaptă, pe listele Direcției pentru Protecția Persoanelor Adulte cu Handicap (DPPAH) din cadrul DGASPC Vrancea, să primească un loc în vreunul din centrele cu acest specific ale instituției: Centrul rezidențial pentru persoane vârstnice Odobești și Centrul de Îngrijire și Asistență Măicănești. Al doilea, cu o capacitate de 50 de locuri, este plin. În cel odobeștean, în care sunt 35 de locuri, unul dintre beneficiari a „plecat”, zilele trecute, spre Cele Veșnice. Această întâmplare tristă prin însăși natura sa, este, totuși, oricât ar părea de sinistru, motiv de… bucurie pentru primul solicitant de pe listele de așteptare. Acesta are șansa de a lua locul decedatului, până când îl va urma pe același drum fără întoarcere, și povestea se va repeta…
„Avem în așteptare 33 de persoane care solicită internarea într-un centru rezidențial. Sunt fel și fel de cazuri… Unii au rămas singuri, alții n-au nicio susținere financiară, alții nu au avut familie niciodată și acum au ajuns la bătrânețe și nu se mai pot descurca singuri… Alte persoane au fost tolerate la diverse familii, care acum spun că nu le mai pot ține. Unii au locuințe în care stau singuri, pentru că copiii sunt domiciliați în diverse alte localități și nu pot să-i îngrijească. Mai sunt cei care au copii care lucrează prin străinătate și nu vor să le fie povară, și atunci solicită internarea în centre… Situațiile sunt diverse… Din păcate, nu mai sunt locuri. Funcționăm chiar peste capacitate, pentru că au fost cazuri excepționale pe care nu am putut să le lăsăm”, a declarat Iulian Bulat, directorul Direcției pentru Persoane Adulte cu Handicap Vrancea.
El a precizat însă că, totuși, persoanele vârstnice se pot înscrie pe listele DPPAH, depunând o cerere, precum și următoarele documente: adeverință de la medicul de familie că solicitantul e apt să locuiască în colectivitate; anchetă socială întocmită de Serviciul Public Local de Asistență Socială din cadrul primăriei unde își are domiciliul; copie de pe actele de stare civilă (buletin, certificat de căsătorie, etc.); cupon de pensie, în cazul în care solicitantul beneficiază de aceasta. „Costul de întreținere a unui beneficiar în centrele noastre este de 2.200 lei lunar. Contribuția ce îi revine acestuia este, conform legii, de 602 lei lunar, iar în situația în care nu are un venit suficient din care să achite această contribuție, i se rețin 80% din venituri. Diferența până la 602 lei revine în obligația aparținătorilor. Dacă beneficiarul nu mai are aparținători, diferența este achitată de stat”, a precizat Iulian Bulat.
Crucea Roșie Vrancea a sistat primirea vârstnicilor în centre
Foarte multe persoane aflate la vârsta senectuții sau copiii lor, care nu mai găsesc soluții pentru a-i îngriji, s-au adresat și Filialei de Cruce Roșie Vrancea pentru un loc în locuințele protejate. Din nefericire, în cele trei centre rezidențiale ale instituției de caritate nici nu mai sunt locuri, dar chiar dacă ar fi, beneficiarii nu mai pot fi admiși pentru că s-ar încălca anumite norme cerute la acreditarea serviciilor.
Rodica Davidean, directorul Crucii Roșii Vrancea, a precizat că în momentul de față sunt șapte vârstnici pe lista de așteptare pentru care, deocamdată, nu sunt soluții. „Noi, Crucea Roșie, am sistat primirea beneficiarilor de vârsta a treia pentru că în toate centrele am depășit capacitatea, precum și pentru că amenajările existente trebuie îmbunătățite, astfel încât să permită asigurarea serviciilor sociale la standardele impuse de lege. Am făcut excepție acceptând, peste capacitate, doar persoane aflate în risc extrem, în situații care nu aveau nicio altă soluție, dar încălcând, de fapt, anumite norme cerute la acreditarea serviciilor. De aceea, pentru o perioadă vom rămâne la acest număr de beneficiari, și încercăm să reamenajăm spațiile”, a declarat Rodica Davidean.
Filiala de Cruce Roșie Vrancea are trei centre în care asigură îngrijirea vârstnicilor în sistem rezidențial. În „Casa Bavareză” de la Vârteșcoiu sunt cazați 23 de seniori, în Locuința maxim protejată „Acasă” din Gugești trăiesc încă 12, iar în Locuința Protejată „Micul Rosmalen” din satul Oreavu, comuna Gugești, sunt găzduiți tot 12 vârstnici. „Reamenajarea tuturor spațiilor este absolut necesară pentru că, de exemplu, nu avem acreditare de servicii pentru asigurarea hranei beneficiarilor. Acum dorim să ne acredităm să le pregătim și hrana. În momentul de față, ei mănâncă hrană rece sau mâncare gătită doar dacă o primesc de la cineva”, a precizat directorul Filialei de Cruce Roșie Vrancea. Pentru întreținerea în centrele instituției vrâncene de caritate, contribuția beneficiarilor este tot de 80% din venituri.
Degeaba-i lege, dacă nu sunt locuri
Legea nr. 17/2000, privind asistența socială a persoanelor vârstnice, vorbește de drepturile pe care le au seniorii în raport cu situația socio-medicală și cu resursele economice de care dispun. Sunt considerate persoane vârstnice, conform actului normativ amintit, cele care au împlinit vârsta de pensionare. De prevederile legii beneficiază seniorii care se află în una din următoarele situații: nu au familie și nu se află în întreținerea unei sau unor persoane obligate la aceasta; nu au locuințe și nici posibilitatea de a-și asigura condițiile de locuit prin propriile resurse; nu realizează venituri sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii necesare; nu se pot gospodări singuri sau necesită îngrijire specializată; se află în imposibilitatea de a-și asigura nevoile socio-medicale, din cauza bolii ori stării fizice sau psihice.
Îngrijirea bătrânilor în cămine este una din măsurile de asistență socială la care au dreptul, iar accesul lor într-o astfel de instituție se face avându-se în vedere o serie de criterii de prioritate. Astfel, trebuie să primească un loc într-un centru persoana vârstnică ce: necesită îngrijire medicală permanentă deosebită, ce nu poate fi asigurată la domiciliu; nu se poate gospodări singură; nu are susținători legali sau aceștia nu pot să-și îndeplinească obligațiile din cauza stării de sănătate, a lipsurilor financiare și a sarcinilor familiale; nu are locuință și nu realizează venituri proprii.
În ceea ce privește contribuția bătrânilor sau a aparținătorilor lor la cheltuielile de întreținere în cămin, acestea sunt, de asemenea, strict reglementate. Costul mediu lunar de întreținere este, după cum a declarat Iulian Bulat, de 2.200 lei de fiecare vârstnic rezident în vreunul din centrele din județul nostru. „Costul mediu lunar de întreținere se stabilește în funcție de gradul de dependență al persoanei vârstnice îngrijite și are în vedere cheltuielile de întreținere, pentru hrană și gospodărie, obiectele de inventar, echipament și cazarmament, materiale sanitare și alte asemenea. Cheltuielile aferente plății salariilor pentru personalul angajat în cămine, plății medicamentelor și cheltuielile de capital nu se iau în calcul la stabilirea costului mediu lunar de întreținere”, prevede legea.
În ceea ce privește acoperirea valorii integrale a contribuției lunare, aceasta trebuie achitată de beneficiar în cuantum de 80% din valoarea veniturilor personale lunare, fără a depăși costul mediu lunar de întreținere aprobat pentru fiecare cămin. Diferența până la acoperirea valorii integrale trebuie plătită de aparținători, în situația în care aceștia realizează venituri pe membru de familie mai mari decât salariul minim pe economie. Desigur, legea prevede și posibilitatea ca susținătorii legali ai vârstnicului să poată suporta ei înșiși, în totalitate, plata întregii contribuții și foarte mulți ar face asta, numai să găsească un loc în care să știe că bunicul sau părintele se află în siguranță. Aparținătorii care au venituri, dar refuză să achite măcar diferența de contribuție, pot fi obligați prin instanța judecătorească să facă acest lucru.
