Sursa: DEX â98 (1998)
martalóg s. m., pl. martalógi
Sursa: Ortografic (2002)
martalóg (martalógi), s. m. – 1. Soldat creștin, mai ales grec, în slujba sultanului. – 2. (Înv.) Grănicer. – 3. (Olt.) Intendent. – Var. (înv.) martolog. Tc. martoloz, din ngr. (Tiktin; cf. Bărbulescu, Arhiva, XLIII, 251).
Sursa: DER (1958-1966)
martalog, -oagă, martalogi, -oage adj. molâu, lent, greoi în mișcări.
Sursa: Argou (2007)