Alexandrina Anton este educatoare de un an la Grădinița nr. 16 din Focșani și singura care anul acesta a reușit să obțină nota 10 la examenul de Definitivat, deși toți candidații au susținut că subiectele au fost dificile, iar baremul minim de 8 a pus și mai mare presiune asupra lor. Vorbește cu multă dragoste despre copii și despre meseria sa, iar din sclipirea ochilor înțelegi cu câtă pasiune își desfășoară activitatea. Este o persoană modestă și încrezătoare în ceea ce poate, deși nu întotdeauna a avut parte de aceeași încredere și din partea oamenilor.
Aventura Alexandrinei Anton la catedră a început în toamna anului trecut, când venea pentru prima dată în fața copiilor ca și educatoare. Deși primul impact cu copiii ar părea pentru unii destul de dificil, pentru Alexandrina a fost o adevărată plăcere. A simțit că asta este menirea ei și a intrat în clasă încrezătoare.
Zilele trecute, am regăsit-o prima pe lista celor 82 de candidați care au susținut examenul de Definitivat. Chiar dacă pentru mulți pare grea, pentru Alexandrina munca la catedră este un vis împlinit, ceva ce a căutat dintotdeauna și a descoperit în cele din urmă. „Dintotdeauna mi-au plăcut copiii. Am și eu doi copii acasă și sunt o mamă fericită. Am un băiat de 17 ani, debutează în adolescență așa vertiginos, și mai am un micuț drăgălaș în clasa a III-a. Dintotdeauna mi-au plăcut copiii și după multe încercări în alte domenii m-am hotărât să fac ceva ce îmi place și să îmi împlinesc visul meu, să intru în învățământ și să lucrez cu copiii. Sora mea este învățătoare pe ca-tedra de educator, dar este învățătoare. Întotdeauna îmi plăcea, vorbeam despre multe aspecte, activități ce le desfășura ea acolo, se pregătea de grade, făceam împreună, ne antrenam. Mi-a plăcut”, povestește Alexandrina Anton, singura educatoare de 10 de anul acesta.
De la afaceri la catedră
Alexandrina și-a început activitatea didactică când alți co-legi de breaslă sunt deja sătui de munca la catedră. Nu a făcut dintotdeauna ceea ce face astăzi cu o așa mare plăcere. Este absolventă a Colegiului Economic „Mihail Kogălniceanu” din Focșani și a început apoi cursurile la ASE, însă nu s-a regăsit niciodată pe deplin în lumea cifrelor. A urmat o carieră în domeniul economic, pentru ca apoi să prindă curaj și să înceapă propria-i afacere. Până la urmă însă, s-a dovedit că totul a fost în zadar, căci nu a reușit să pună pasiune în ceea ce făcea. „Am lucrat în domeniul economic, am avut afacerea mea pe cont propriu și am ajuns la concluzia că nu întotdeauna lucrurile îți dau satisfacția pe care o aștepți, trebuie să faci ceva care într-adevăr îți place, chiar dacă nu ai beneficii financiare deosebite. Åži asta chiar mi-a plăcut. Eu am terminat Liceul Economic, m-am dus la Facultatea de ASE și acolo, să fiu sinceră, am spus, trebuie să te regăsești. Nu mă regăseam deloc în lumea cifrelor. Nu am terminat ASE-ul, nu m-am regăsit în lumea cifrelor. Am lucrat în domeniul economic, am deschis o afacere. Dar trebuie să fac lucrurile cu dragoste, cu pasiune ca să iasă. Probabil că mi-am găsit vocația mai târziu. Aveam peste 30 de ani când am început facultatea”, a spus Alexandrina Anton.
Trecută de 30 de ani, cu o familie frumoasă și doi copii, Alexandrina a înțeles că trebuie să facă altceva pentru ea. Deși erau câteva persoane care nu îi dădeau șanse că va reuși, a pornit pe un drum total nou. Avea emoții mari, însă voința și dragostea de copii au făcut-o să treacă de toate greutățile. În urmă cu un an a absolvit Facultatea de Åžtiințe ale Educației din cadrul Universității din București, iar apoi s-a titularizat pe catedra de la Grădinița nr. 16 cu nota 9,40. „Am absolvit Universitatea din București, Facultatea de Åžtiințe ale Educației. Am dat anul trecut examenul de Titularizare, am obținut o medie bună să spun, 9,40, și e primul an în învățământ la Grădinița 16. Mi-a plăcut, m-am dedicat și îmi plac copiii. Uneori sunt și persoane care nu au încredere. Dar important era ce credeam eu, ce voiam eu. Doar eram la o vârstă la care puteam să decid singură. Am vrut să fac așa cum mi-am dorit și am spus că trebuie să încerc și merită să încerc. Toată familia m-a susținut, și băiatul meu cel mare m-a susținut. Eu nu sunt un mare expert la calculatoare, să scriu repede așa ca el, și îl rugam la lucrarea de licență să mă ajute el, să fie totul în re-gulă, să corectăm fiecare virguliță”, spune Alexandrina Anton.
A ieșit din sală cu fruntea sus
Odată admisă la facultate, primul contact cu noii co-legi, majoritatea mai tineri decât ea, a fost destul de greu. Emoțiile și-au spus cuvântul, însă nu pentru foarte mult timp. A reușit în scurt timp să depășească orice complex, a fost studentă cu bursă, iar în cei trei ani de studiu s-a situat întotdeauna a doua, după o colegă mult mai tânără decât ea, pe care o apreciază și acum foarte mult. „Mi-a fost foarte greu să mă așez în bancă lângă colegi tineri. Uneori, colegii mă întrebau de unde știți atât de multe lucruri, dar nu de practică, de teorie”, a spus educatoarea Anton.
Multe ore de muncă, sacrificii și emoții pentru nota 10
Perioada facultății a fost urmată de multe ore petrecute între cărți, documentându-se. Åži-a sacrificat familia și știe acest lucru. Dar a făcut acest lucru pentru că și-a dorit să se dedice cu totul profesiei pe care și-a ales-o, după îndelungi căutări. A citit mai multe cărți de psihopedagogie decât s-ar fi gândit vreodată și a înlocuit pasiunea pentru lectură cu lectura de nevoie, pentru că vrea să fie perfectă pentru copiii de la grădiniță.
Muncește și se dăruiește întru totul profesiei. Își iubește copiii și luptă cu lipsurile din sistemul educațional uneori cu încăpățânare, dar o face întotdeauna cu plăcere. „Am vrut să învăț, am vrut să fac acest lucru și mi-a plăcut. Profesia asta e complexă, eu așa o văd. E complexă, e dificilă, uneori poate e ușor umilă. Dar în același timp e și mândră, că ai sentimentul unui lucru făcut, ai contribuit cu adevărat la ceva. Formarea unui om e un sentiment plăcut și e un sentiment de mândrie. Deci e o profesie și dificilă și mândră. Acum nu vreau să fiu răutăcioasă, dar e o profesie în care mediocritatea nu are ce căuta. Trebuie să împărtășești din ceea ce știi, dar să împărtășești cu forță spirituală și cu emoție. Cred că se me-rită să fii dascăl. Am început prin faptul că îmi plac copiii și mă întorc în același punct, asta îmi place. Îmi plac copiii, copilăria, inocența. Ești centrul lor, depind de tine și tu implicit depinzi de ei. Chiar dacă ai o stare când ești mai trist, se spulberă. În fiecare din noi există un tărâm fericit și acolo, întâlnindu-i pe ei, te regăsești și poți fi fericită odată cu ei, e frumos”, a adăugat Alexandrina Anton.
Deși s-a pregătit mult pentru nota 10 de la Definitivat, Alexandrina a așteptat cu mari emoții rezultatul. „Am plâns când am văzut că am luat nota 10. Mi-am luat copilul lângă mine. Când am văzut, m-am uitat de două-trei ori, mi-a venit să plâng. Este încununarea muncii mele. În spatele acestei note stă multă muncă. Continuam cu studiu până la ora 1, 2 noaptea. În ultima perioadă învățam destul de mult, mă trezeam de dimineață. Vă spun sincer, am muncit foarte mult pentru această notă. E un impact psihologic destul de pu-ternic, să știi că trebuie să iei nota 8. Îți dă o stare de tensiune pe care trebuie să o depășești. Au fost colegi care nu s-au prezentat. Au fost colegi care au renunțat. Când mi-am ridicat capul din lucrare am văzut pe cineva plecând. Era foarte mult de scris, aș mai fi scris dacă mai era timp. Am ieșit ultima din sală. Au fost foarte grele subiectele, se putea dezvolta foarte mult pe marginea lor, au fost destul de ample”, spune Alexandrina.
Lângă copii până la final
Acum că a reușit să obțină și Definitivatul și Titularizarea, Alexandrina se poate considera o femeie împlinită profesional. Nu își dorește decât să simtă căldura copiilor din jurul său și vrea la rândul său să le ofere acestora o părticică din sufletul, din visele și din dragostea sa.
În afara carierei, este o familistă convinsă, cu doi copii frumoși și un soț care a susținut-o întotdeauna. Este fericită și spune că fericirea trăiește în fiecare dintre noi, însă trebuie să o lăsăm să ni se descopere. ,,E multă muncă. Eu stau și seara și confecționez materiale, căci avem activități. Prelucrez, le fac de mână, să fie atractive, să pot să îi captez, să îi motivez, să le placă, să fie vrăjiți. Nu înseamnă doar să stai la școală cinci ore. Înseamnă să te pui la punct cu noutățile, să îți pregătești materialele, să îți menajezi spațiul. Ei vor atenție, să îi mângâi, tânjesc după afecțiune în perioada asta. Tânjesc după părinți și trebuie să fii o persoană caldă și plăcută. Trebuie să fii plin de inventivitate. Åži o păpușică poate să fie zână, să reprezinte anumite anotimpuri, sunt lucruri noi care îi încântă. Odată cu ele le oferi și cunoștințe”, a adăugat Alexandrina Anton, educatoarea de nota 10.
