„Unitate în diversitate”. Acesta este motoul Uniunii Europene, care încearcă să demonstreze că europenii sunt uniți sub aceeași umbrelă pentru a promova pacea și prosperitatea, acceptând totodată să-și deschidă spiritul către culturile, tradițiile și limbile atât de diverse ale bătrânului continent. Dacă ar fi să extrapolăm, un astfel de moto ar trebui să fie o Biblie nescrisă pentru toți practicanții de arte marțiale din România, însă, în acest domeniu funcționează o lege a junglei, în care fiecare își face dreptate în felul său și în care dezbinarea, ura și invidia sunt la ordinea zilei.
Chiar dacă există o paletă vastă de stiluri și tehnici de arte marțiale, până la urmă toți provin din același sistem și ar trebui să fie uniți în această diversitate care duce, în final, la progres. Totuși, această diversitate este uneori prost înțeleasă și în niciun caz nu conduce la progres. De pildă, în România există karate-ul, o artă marțială veritabilă care a devenit, odată cu trecerea timpului, un sport și care are mii și mii de practicanți. Numai că acest stil de luptă și-a divizat adepții atât de mult încât, în acest moment, este un haos greu de imaginat în lumea karate-ului românesc.
Pentru a exemplifica această situație este suficient să precizăm că există șapte federații de specialitate în România, unele acceptate și recunoscute de forurile de conducere ale sportului mondial, altele nu. Cele din urmă, chiar dacă nu sunt recunoscute, continuă să-și desfășoare activitatea, fiind finanțate cu bani din bugetul statului. O astfel de situație se întâlnește în FRAM, unde există trei departamente de karate, două dintre ele fiind aproape identice. Acestora le adăugăm alte fede-rații și departamente asemănătoare, toate bugetate de la stat. În aceeași situație se regăsește și Federația Română de Karate WKC, un orga-nism care a apărut din neant și care se calcă pe picioare cu Federația Română de Karate, singurul for de specialitate din România recunoscut de Sport Accord, care ar trebui să le înglobeze pe toate celelalte.
În acest sens, unirea acestor federații și departamente ar fi prefe-rabilă diversificării lor, deoarece o singură entitate sportivă, care le-ar îngloba pe celelalte ar fi mai puternică, mai ușor de identificat și ar beneficia de mai mulți bani din partea Ministerului Tineretului și Sportului (MTS).
„Fiecare vrea să aibă jucăria lui!”
Din nefericire, însă, pentru practicanți, această uniune este foarte greu, dacă nu imposibil de realizat, deoarece nimeni nu concepe să existe o federație mare care să le reunească pe celelalte și nimeni nu acceptă să împartă cu altcineva felia sa de pâine. Celebrul proverb latin „divide et impera” se potrivește mănușă acestei situații. „Sunt vreo șapte federații de specialitate în România și multe organizații particulare, deși la toate se folosesc aceleași procedee și tehnici. Noi suntem români. Dacă nu am face așa, nu am mai fi noi, ne complicăm existența. Fiecare vrea să aibă jucăria lui! Speculând hibele din lege, fiecare a început să-și inventeze federația lui”, a spus Lucian Băroiu, președintele Fede-rației Române de Karate, reflectând fidel situația existentă în karate-ul românesc.
Consecințele acestei diversități au putut fi observate luna trecută, atunci când România a organizat Campionatul Mondial de Karate WKC, la finalul căruia sportivii noștri au luat medalii cu sacul. Performanțele pe bandă rulantă ale românilor au creat o efervescență inimaginabilă în spațiul public românesc, atacurile la persoană și denigrările fiind foarte des întâlnite. Cel mai vehement a fost același Lucian Băroiu, care a declarat: „La Campionatele Mondiale organizate în București de WUKF (World Union Karate Federation), România a luat vreo 27 de medalii de aur. Haideți să fim realiști! Cum pot românii, din 100 de medalii, să ia un sfert dintre ele? Cu cei care au tradiție în acest sport ce facem? Cum să cucerești atâtea medalii? Este o realitate falsificată”.
Care este soluția pentru a ieși din acest impas? Această soluție este cunoscută de toată lumea, dar este greu de acceptat. Însuși președintele FRK a reiterat-o în speranța că va fi auzit de factorii de decizie din România. „S-a luat decizia în minister (MTS) să se lămurească acest circ din lumea karate-ului. Nu voi face niciun pas înapoi. Vreau să fie recunoscută doar o federație și nu vreau ca statul să dea bani pentru aceste federații. Dacă s-ar renunța la toate celelalte federații de karate, s-ar face o economie cam de 1,35 de milioane de lei, nu e o sumă mare, dar contează. Îmi doresc ca la anul să fie totul încheiat și bugetată o singură federație”, a adăugat Băroiu.
