REABILITÃT, -Ä‚, reabilitați, -te, adj. Care a obținut reabilitarea. [Pr.: re-a-] – V. reabilita.
Sursa: DEX ‘98 (1998)
REABILITÃ, reabilitez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să-și recapete sau a-și recăpăta buna dispoziție, a(-și) restabili prestigiul știrbit. 2. Tranz. (Jur.) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false). [Pr.: re-a-] – Din fr. réhabiliter.
Sursa: DEX ‘98 (1998)
