Persoanele cărora le este imputată insolvența unei firme ar putea fi obligate să acopere din propria avere, parțial sau integral, datoriile societății respective și nu vor mai avea dreptul să ocupe poziția de administrator la alte companii timp de 10 ani de la data hotărârii judecătorești definitive. Noile prevederi sunt incluse în draftul Codului insolvenței, aflat încă în discuție.
La capitolul privind atragerea răspunderii pentru intrarea în insolvență, documentul stabilește că, în cazul în care în raportul administratorului judiciar sau al lichidatorului sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, judecătorul sindic poate dispune, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, ca o parte sau întregul pasiv neplătit al debitorului ajuns în stare de insolvență să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvență a debitorului, fără să depășească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă.
Se va considera că acele persoane sunt responsabile dacă au folosit bunurile sau creditele firmei în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, au făcut acte de comerț în interes personal sub acoperirea firmei, au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, firma la încetarea de plăți, au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, au deturnat sau au ascuns o parte din activul firmei ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia, au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura firmei fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți, au plătit sau au dispus să se plătească, în luna precedentă încetării plăților, cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori. În cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidator, atât culpa, cât și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu se va prezuma.
Acțiunea se prescrie în termen de 3 ani, iar prescripția începe să curgă de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a contribuit la apariția stării de insolvență, dar nu mai târziu de 2 ani de la data pronunțării deschiderii procedurii. „Persoana împotriva căreia s-a pronunțat o hotărâre definitivă de atragere a răspunderii nu mai poate fi desemnată administrator sau, dacă este administrator în alte societăți, va fi decăzută din acest drept, timp de 10 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii”, se arată în proiect.
Răspunderea persoanelor în cauză nu va putea fi însă angajată dacă, în organele colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele ori faptele care au contribuit la starea de insolvență sau au lipsit de la luarea deciziilor care au contribuit la starea de insolvență și au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziția lor la aceste decizii. Răspunderea nu va putea fi angajată nici dacă în luna precedentă încetării plăților au fost efectuate, cu bună-credință, plăți în executarea unui acord cu creditorii, încheiat ca urmare a unor negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor debitorului, cu condiția ca acordul să fi fost de natură a conduce la redresarea financiară a debitorului și să nu fi avut ca scop prejudicierea și/sau discriminarea unor creditori.
