1. Pentru marea și încântătoarea poveste a vieții mele, când eram mic de tot și târgul de atunci mi se părea o mare cetate cu palate misterioase, îngrămădite unele în altele și drumuri labirintice care nu se terminau nicăieri. Apoi, mai târziu, când, la rându-mi, aveam copii mici de tot și îi scoteam în oraș, arătându-le clădirile vechi, venerând o taină care nu avea să moară niciodată.
2. Pentru noaptea aceea de vară, la mine în apartament, când l-am ascultat ore în șir pe Corneliu Fotea recitând din Esenin, în rusă, și când, în zori, prin fereastra deschisă, se auzeau primele trenuri cu navetiști, care opreau în vechea gară de lemn a orașului.
3. Pentru cinematograful Flacăra de pe strada Ghergheasa, azi Unirea Principatelor, cu dușumelele date cu ulei ars și sobă de teracotă, unde, într-o seară de iarnă, înghesuit într-un sacun de lemn care scârțâia sâcâitor, am văzut pentru prima oară Marele Gatsby, cu Robert Redford.
4. Pentru zidurile cenușii ale blocurilor de locuințe la revoluție pe care junimea orașului, la ascunzișul întunericului, a scris cu grafitti Jos dictatorul sau Luptați și învingeți. Multe din îndemnurile acelea curajoase, ca o dovadă a unui eroism înflăcărat care avea să fie estompat de capitalism, nu au fost șterse nici până astăzi și revăzându-le, pot retrăi acel sentiment pur și naiv al libertății amestecat cu teamă.
5. Pentru tatăl meu care, prin anii ‘60, a venit acasă cu o butelie de aragaz și l-am auzit spunându-i mamei: serioși mai sunt comuniștii ăștia, dom’le, au respectat lista… Apoi, la rându-mi, prin anii ‘80 când am primit locuința în care stau și astăzi, fără să mă coste nimic, în timp ce detestam comunismul.
6. Pentru strada Brăilei care ieșea în câmpurile cu lucernă, eliberându-se din strânsoarea prăvăliilor evreiești de unde cumpăram pâine caldă, sifoane și alviță. Lentoarea ei semăna cu cea a timpurilor de atunci.
7. Pentru anticariatul de pe Strada Mare, cu mirosul lui insalubru de cărți vechi și cărămidă umedă, de unde, la vârsta de 14 ani, am cumpărat un volum deosebit cu poeziile lui Heinrich Heine, ornat cu flori incoerente de in și untișor și pe care, astăzi, de câte ori mi se întâmplă să-l răsfoiesc, reînvie elegia modestului meu talent literar de atunci.
8. Pentru maternitatea cu pereții în stradă de lângă Tribunal, devenită, de-a lungul timpului, Casa Pionierului, apoi, după revoluție, Casa de Creație pentru Copii, azi în paragină, cuprinsă de tufe vorace de liliac, iasomie și cuișoare, unde m-am născut într-o zi de joi, în plină vară, pe 9 iulie, spre dimineață.
9. Pentru amintirile legate de domnul Ioan, director la Liceul Comercial în perioada aceea, care locuia cu chirie în mahalaua Bahnelor, în spatele sifonăriei din capătul străzii Panduri (unde acesta ieșea în strada Brăilei). Într-una din aceste amintiri fereastra zăbrelită era deschisă înspre vișinii din fața casei și din încăpere, în noapte, se revărsau înafară capricii de Liszt. Multă vreme am crezut că marea obsesie a comunismului era legată de neputința regimului de a opri acea revărsare eliberatoare a muzicii în întunericul morții. În fața acelui torent de note și măsuri, istoria comunismului era demnă de compasiune, era mică și vulnerabilă.
10. Pentru cea dintâi iubire, cu toate excesele ei sfioase, rămasă captivă pentru totdeauna în orașul acesta modest și ar fi de-ajuns o banală plecare ca să înțeleg că nu există nimic esențial în afara acestui loc.
