CÄ‚MÄ‚TÃR, cămătari, s. m. Persoană care dă împrumuturi bănești în schimbul unei camete. – Camătă + suf. -ar.
Sursa: DEX ‘98 (1998)
CÄ‚MÄ‚TÃR s. (înv.) camatnic, cămătarnic, cămătaș, ciufut, mamelegiu, privătar, uzurar, zaraf.
Sursa: Sinonime (2002)
cămătár m. (d. camătă; sîrb. kamatar, rentier). Defav. Uzurar, cel ce dă banii cu camătă. – Vechii cămatnic și camátnic (vsl. kamatiinikuu). V. bancher.
Sursa: Scriban (1939)
