Promisiunea e promisiune. Åži dacă săptămâna trecută vă spuneam că o să vă prezint ultimele două concerte din Bazilica Sant Antonio, așa trebuie să fac. Åži ca să vă conving pe deplin că muzica clasică, sacră și simfonică sunt un atribut care îi caracterizează pe deplin pe italieni, o să adaug întreg contextul religios, cultural și popular în care m-am putut bucura de o suită de concerte și manifestări de stradă, toate organizate cu ocazia Nopții Albe (Notte Bianca) dar și în onoarea primei vizite a Papei Ioan Paul II la Mesina, acum 25 de ani.
Cum a venit vara, cum se simte atmosfera de petrecere și voie bună, dar mai ales de activități în aer liber sau de manifestări culturale de mare amploare, care sunt de tradiție și care antrenează artiști de toate felurile. O să încep prin a vă spune câteva cuvinte despre cel de-a patrulea concert din bazilica Sant Antonio pentru că a fost memorabil datorită unei prezențe speciale, care a stat în primul rând.
Dacă vă mai amintiți, vă spuneam la început, când am vorbit prima dată despre aceste concerte, că sunt dedicate noului Papă Francesco. Concertul de săptămâna aceasta l-a avut ca invitat special pe Stanislaw Dziwisz, cardinalul de Cracovia și secretarul personal al papei Ioan Paul II. Pentru a sărbători 25 de ani de la vizita Papei în Mesina, Corul Ersu și Corul Liric Sicilian au interpretat exemplar, cu toate emoțiile însutite de prezența cardinalului, Recviem Kv 626 de Mozart, un concert pentru soliști, cor și pian la patru mâini, cum spun ei, care a umplut la refuz biserica.
Nu mă mai miră oricum calitatea concertelor pentru că deja m-am obișnuit cu stilul dirijorului Francesco Costa, care este extrem de tânăr, dar extrem de talentat și foarte cunoscut, se pare, și apreciat în peisajul muzical sicilian. Tot el este direct răspunzător și de ultima execuție, la fel de impresionantă, care a încheiat cea de-a doua ediție a Festivalului pentru Orchestră și Cor și a fost dedicată de data aceasta lui Verdi, în aniversarea bicentenarului de la nașterea marelui compozitor italian.
Seară muzicală deschisă de „Corul Imigranților”
Contextul, însă, în care a avut loc acest concert mă determină să dezvolt subiectul pentru că deja v-am pomenit mai sus, de Noaptea Albă (Notte Bianca), o sărbătoare de amploare care a avut loc pe 15 iunie. De la ora 20.00 și până la ora 3.00 dimineața centrul orașului a fost plin de oameni, de forfotă, de artiști de stradă, artă cu și din flori, de standuri cu produse handmade, dulciuri, degustări de vin și brânză și concerte organizate în aer liber în piațetele din jurul Bazilicii Sant Antonio.
Evident, cele mai remarcabile manifestări s-au desfășurat tot în bazilică, și anume…5 concerte, unul după altul, care m-au ținut nemișcată aproape 5 ore în biserică! Așa da cadou muzical pentru mine la final de săptămână! Unul dintre cele cinci vi l-am spus deja, este cel de Verdi, alte trei au fost concerte de pian la patru mâini și vioară din muzică de Bhrams, Rossini, Bellini, Moskovsky și Gershwin, cu soprane și tenori care au umplut bazilica cu vocile lor. În deschiderea serii muzicale a cântat un Cor al Imigranților care m-a impresionat mult fiindcă nu am ascultat pe viu niciodată acest gen de muzică: ritmuri africane, cu instrumente specifice, ținută colorată și un repertoriu extrem de cald și vesel care a antrenat întreaga audiență. Încheierea vă este binecunoscută, cu siguranță, fiindcă melodia a fost preluată și de formații celebre care au adaptat-o …”The Lion Sleeps Tonight”.
Comedianți, gospel, acrobații, jazz…
Printre concerte, m-am strecurat și afară, în mulțime, măcar să văd puțin și din celelate manifestări. Pe străzi, artiștii cu picioroange înalte, mimi și comedianți animau și amuzau din loc în loc grupuri de privitori, străduindu-se să smulgă aplauzele părinților și zâmbetele copiilor. Pe scenele amplasate în piațetele învecinate se derulau concomitent spectacole de dans și muzică pentru copii și tineri, paradă de modă, concerte de cor, gospel și jazz cu staruri internaționale. Suspansul n-a lipsit nici el și multă lume a admirat, cu frică însă, execuția trapeziștilor și numerele cu foc ale artiștilor, acrobațiile, exercițiile de echilibru, jonglerii, magie.
În rest, peste tot, improvizații muzicale stradale, expoziții de pictură, spectacole de marionete, defilări de mașini de epocă, vizite ghidate în muzeele din biserici, magazine deschise și multă buticăreală ca la noi, cu vată pe băț, fructe uscate, dulciuri, înghețată, și nelipsitul popcorn. Eu m-am oprit la standurile de degustări și am primit o felie de pâine cu ricotta (urdă) pe care am acompaniat-o cu niște vin roșu și o brioșă siciliană, ca să fie tot meniul complet.
N-am ratat nici alte standuri unde am încercat mai multe tipuri de brânzeturi de capră, cu piper, mozarella, măsline, pâine. Capitolul „carne” l-am sărit, fiindcă nu mă îndeletnicesc cu așa ceva, însă erau bogate și sortimentele de prosciuto, șunculițe, salam și tot ceea ce găsești în general și pe la noi la astfel de manifestări. Numai că aici sunt în varianta siciliană. Așa că am avut parte de o cină gustoasă și de o atmosferă cu totul deosebită pentru seara de sâmbătă și, deși mai era un concert de la 12 noaptea, oboseala și-a cam spus cuvântul (ca să nu spun și bătrânețea…) și m-am retras pentru un somn bun, lăsând în urmă tot vacarmul (dar nu l-am putut ignora complet pentru că era lângă fereastra mea întreaga sărbătoare).
Procesiuni stradale dedicate Sf. Antonio
Duminică, după alte procesiuni stradale dedicate Sf. Antonio din Padova și muzică în tot orașul la megafoanele amplasate de-alungul bulevardelor principale, m-am bucurat de la fereastră, împreună cu Maria și Laura, de un foc de artificii care a încheiat oficial o săptămână de manifestări laice și religioase. Åži, din câte se pare, este doar începutul, fiindcă vara siciliană este mereu plină de activități, care mai de care mai interesante, mai ales pentru mine, care doresc să văd și să cunosc cât mai mult din tot ceea ce mă înconjoară.
