Exploatarea prin muncă a copiilor dezvoltă o piață a muncii extrem de profitabilă. Copiii sunt cea mai ieftină mână de lucru, suportă abuzurile fizice și psihice, nu știu să-și apere drepturile, nu reclamă, lucruri speculate de angajatori. Neșcolarizați și necalificați, acești copii vor deveni adulți infractori sau cazuri sociale, pe care statul va trebui să le întrețină.
Exploatarea prin muncă a copiilor este un fenomen ce se perpetuă zi după zi, sub ochii noștri. O piață a muncii extrem de profitabilă, în care sunt exploatați minorii, se dezvoltă în voie atât pentru că opinia publică este ca și inexistentă, cât și din cauza legilor care … nu se aplică pentru că exploatarea prin muncă a puștimii este foarte greu de dovedit. Consecințele? O parte dintre acești copii vor îngroșa batalionul infractorilor pentru a supraviețui. Alții vor deveni adulți needucați și necalificați pe care statul și comunitățile locale vor trebui să-i întrețină.
De la omul de rând și până la profesori, primari sau politicieni, cu toții știu că există copii pentru care munca a devenit un obicei încă de la cele mai fragede vârste. Maturizați înainte de vreme, cu chipurile îmbătrânite și palmele bătucite, desculți și murdari, îi putem vedea cu ochii noștri în fiecare zi, numai să vrem! Iar ceea ce ni se arată în piețe, în en-gros-uri, în intersecții sau în fața bisericilor, în zile de sărbătoare, e doar aspectul cel mai facil al acestui fenomen extrem de periculos.
Greul, cu adevărat, îl duc copiii din mediul rural, care ajung să fie închiriați de propriii părinți la ciobani sau pentru diverse munci în agricultură. Acei copii pentru care școala fie n-a existat vreodată, fie a devenit doar o amintire care le săgetează mințile în zilele lungi și chinuitoare în care dau cu sapa, culeg, plivesc, cară, îngrijesc animalele, sparg lemne, încarcă, descarcă, etc… Până într-acolo s-a ajuns încât, chiar și în unele zone ale județului nostru, în timpul campaniilor agricole, profesorii sunt nevoiți să dea tacit „vacanță” copiilor care, oricum, sunt luați de părinți la muncă. Cotidianul nostru a relatat, de-a lungul timpului, destule cazuri de acest fel.
Potrivit unor statistici întocmite la nivelul ONG-urilor ce activează în domeniu, anul trecut, aproximativ 70.000 de copii din România au fost exploatați prin muncă. În marile orașe, mulți dintre copiii exploatați cerșesc pentru a contribui la supraviețuirea familiilor lor. Statisticile arată că doar în Capitală și în marile orașe sunt exploatați aproape 5000 de copii. 44% dintre ei cerșesc, iar 61% au abandonat școala în jurul vârstei de 11 ani. Mulți dintre ei suferă de boli de piele, TBC sau hepatită.
Bani din fier vechi, cerșetorie
Poate că nu vă vine să credeți, dar în urbea noastră există, cu certitudine, destui copii care muncesc fără ca măcar să conștientizeze acest lucru. Cel mai greu blestem pentru aceștia este nesimțirea și prostia fără margini ale părinților. Oricâte argumente logice le-ar fi aduse, aceștia nu pricep că banii aduși acasă de propriile odrasle înseamnă pentre ele umilință, rușine, sentiment de marginalizare, iar pe termen lung boli grave, neadaptare socială… Mame ignorante și tați trântori își condamnă copiii să devină la rândul lor probleme sociale, ca și ei. Lipsa școlarizării duce la imposibilitatea obținerii unei calificări și ca urmare, la imposibilitatea ocupării unui loc de muncă.
Anton, din Focșani, are 12 ani și nicio clasă. Tatăl i-a murit, iar frații și cu mama sa n-au nici măcar un domiciliu cu acte-n regulă, căruia să-i spună „acasă”. Nici mama n-a fost la școală, așa că i se pare firesc să nu-și trimită nici copiii să învețe carte. Mai profitabil este, pentru ei, să facă bani… „Primăvara mă duc cu mama la legat (via -n.r.). Toamna mă duc la cules. Poamă, porumb, ce-o fi. În rest, mă duc cu bicicleta și adun fier vechi. Scormonesc și găsesc. Luăm mâncare cu banii”, a explicat băiatul. Nu-l trage inima spre școală. Åži dacă nici maică-sa nu-l trimite, cu atât mai bine. „Când mă fac mare, trăiesc tot așa”, ne-a spus, scuipând tacticos semințe…
Tot de 12 ani, un alt băiețel, pe care l-am întâlnit și a cărui poveste am relatat-o cu ceva vreme în urmă, și-a rupt spatele încărcând și descărcând saci cu legume prin Piața Moldovei, pentru un leu sacul! A lăsat școala „că mă făcea doamna țigan” și s-a înscris la „școala vieții”. Maică-sa, cu încă șase copii pe cap, știe. Iar banii adunați de copil din cărăușie, dar și cerșetorie… îi prind bine. „N-am ce să-i fac!” a fost explicația pe care a dat-o reporterilor noștri.
Un alt copil, din Panciu de această dată, vindea ziare vechi să-și întrețină bunica și pe el însuși. „Sunt mulți care vând ca mine. Strâng vreo 10-20 de lei din asta și mă duc acasă. Luăm de mâncare”, a explicat. Alți copii, în special din Modruzeni, încă sunt trimiși sistematic la cerșit. În zilele de sărbătoare, trenurile sunt pline de ei. Mulți sunt trimiși cu scop precis: să cerșească atât cât să strângă pentru o pungă de tacâmuri, un salam, vreo pungă de fidea sau de orez… Åži nici că se întorc fără astea acasă. Iar dacă mai fac ceva bănuți și pentru un dulce, acela-l țin pentru sufletul lor.
De ce sunt preferați copiii
Nu în ultimul rând, cercetările de specialitate ale ONG-urilor arată că puștii sunt preferați pentru munca ocazională și iată doar câteva motive pentru care copiii sunt căutați pentru munca zilieră și nu numai: nu beau, nu fumează, nu fac scandal – nu necesită acte (contract, asigurări, carte de muncă), lucrează fără pauze, consumă puțin (mâncare, cazare, haine), sunt mult mai ieftini decât forța de muncă calificată, nu-și cunosc drepturile și nu pot reclama abuzurile. În plus, din câte se știe până în momentul de față, nu au fost înregistrate repercusiuni majore asupra angajatorilor care au încălcat legea.
Dar, în timp ce pentru cei ce îi exploatează sunt mană cerească, pentru copii, munca prestată în defavoarea îndeletnici-rilor firești ale vârstei lor are drept consecințe următoarele: nu mai beneficiază de educație; suportă abuzuri fizice și psihice; nu sunt calificați într-o meserie; statul nu încasează taxe și impozite de pe urma muncii prestate la negru de către copii; nu participă la fondul de pensii; statul și comunitatea vor trebui să-i îngrijească. Åži nu în ultimul rând, acești copii, încet, dar sigur, vor participa la creșterea crimina-lității.
Ce înseamnă și unde duce exploatarea prin muncă
Principalele forme de exploatare a copiilor prin muncă sunt cerșetoria, colectarea și comercializarea deșeurilor, spălarea mașinilor, vânzarea de mărfuri, munca în agricultură, dar și menajul și cărăușia. Sărăcia și climatul fami-lial, climatul școlar deseori ostil față de nevoile acestor copii, extinderea în plan social a mentalității de inutilitate a învățării, dar și lacunele de ordin legislativ sunt doar câțiva din factorii ce favorizează exploatarea copiilor prin muncă.
Cu siguranță, cu toții am văzut copii ce prestează munci în stradă și deseori, cei mai mulți avem tendința de a le da bani celor care cerșesc, în loc să le oferim câte ceva de mâncare sau alte lucruri care le-ar folosi. Åži asta, fără să ne gândim că banii dați de noi din … milostenie prost înțeleasă ajung la părinți, care-și văd astfel obiectivul atins și își trimit iar și iar copiii la muncă. Din păcate, copiii exploatați prin muncă sunt lipsiți de trebuințele de bază, sunt subdezvoltați și expuși riscurilor de îmbolnăvire. Nivelul lor educațional este, în medie, de patru clase însă foarte mulți sunt analfabeți sau au noțiuni limitate de scris și citit. Ei nu vor dobândi niciodată vreo calificare și vor perpetua modelul parental, trimițându-și, la rândul lor, copiii la muncă…
Puilor de om exploatați prin muncă li se fură pur și simplu copilăria. Ei devin, brusc și brutal, adulți în trupuri de copii, total nepregătiți pentru o viață trăită în limitele normalității.
