Cică fratele lui negru s-a dus săptămâna trecută la o bancă să-și reînnoiască, ne scuzați, cardul. Acolo, bineînțeles i s-a cerut o copie a cărții de identitate. Ei, și cică a început pițifelnicu’: ce, bă, voi nu știți cine sunt eu de-mi cereți acte și copii și d’astea? Bă, îmi bag banii sub pământ (asta a fost tare, dar ghici ce? nu mai sunt galbeni ca pe vremea lui Åžtefan), eu sunt fratele lui negru, bă. Ä‚știa de la bancă săracii nu știau dacă să râdă sau să apese butonul de panică. Cert e că nu știau cine e negru și nici cine e frac-su lu’ negru. Să nu uităm să menționăm că își și parcase mașina așa de bine că blocase un sens de circulație. Doar e frate cu negru’, ce dracu’? Apropo… cine e negru?
