Verginia Miștoiu, de 60 de ani, din Focșani, împreună cu soțul său de 53 de ani a ajuns să trăiască un adevărat coșmar după ce, printr-o alegere neinspirată, a făcut un împrumut în bancă, și-a ipotecat garsoniera și acum este pe cale de a rămâne fără ea. Disperată, femeia a bătut la ușile tuturor instituțiilor unde credea că poate găsi ajutor. Åži cum nu a găsit, a decis să apeleze la înțelegerea semenilor, spunându-și propria poveste prin intermediul cotidianului nostru. Cine dorește să o ajute în vreun fel o poate contacta la numărul de telefon 0727.676.738.
Săptămâna viitoare, banca la care Verginia Miștoiu este datoare îi scoate garsoniera la licitație pentru a doua oară… Disperată să și-o recupereze după ce, zice, a făcut greșeala vieții ei să o ipotecheze ca să obțină un împrumut, femeia se agață de ultima speranță de a face rost de banii necesari, și anume înțelegerea oamenilor. „Nu știu cum să fac, dar vreau să-mi recuperez căsuța mea. Eu am muncit pentru ea să o cumpăr, tot eu m-am chinuit pentru toate lucrurile care sunt în ea… Dacă știam că se va întâmpla așa ceva nu făceam niciodată împrumut…”, a spus Verginia, deznădăjduită.
Femeia, ajunsă acum la 60 de ani, povestește că alegerea ce i-a adus nenorocirea a făcut-o în anul 2008, din dorința de a trăi un pic mai bine, alături de omul care i-a întregit existența… După 11 ani de căsătorie finalizată cu un divorț și alți 14 ani trăiți în singurătatea garsonierei sale, în viața ei a apărut bărbatul alături de care a reînceput viața în doi. „Singurătatea este foarte grea, să știți, dar am preferat să fiu singură până când l-am întâlnit pe el. Ne-a făcut cunoștință o prietenă, la biserică. Are suflet bun, e respectuos, nu mă jignește niciodată. A fost și el căsătorit, are doi copii mari, dar de la divorț, până să ne căsătorim, el a stat la mama lui, la casă. Apoi s-a mutat cu mine, în garsonieră”, spune Verginia. Ea are o pensie de 567 de lei după anii munciți în domeniul confecțiilor, iar la vremea respectivă, soțul său lucra ca agent de pază la Colegiul Economic „Mihail Kogălniceanu” din Focșani, având un salariu, zice Verginia, de 1200 de lei. Au crezut că pot îndrăzni să facă un împrumut în bancă astfel încât să-și cumpere o casă în comuna Milcov. „Am găsit o casă, am discutat cu proprietarul, a fost de acord să o vândă. Așa că în anul 2008 am ipotecat garsoniera ca să putem lua împrumut de la bancă, de 800 de milioane (lei vechi – n.r.). Åži când ne-am dus să luăm casa, proprietarul nu a mai vrut să ne-o vândă”, a explicat Verginia.
Regretă acum că n-a avut înțelepciunea de a returna banii Băncii la momentul respectiv. A achitat din ei un împrumut anterior, și-a mai plătit din datorii și crede că ar fi reușit să se descurce dacă n-ar fi intervenit un alt necaz. „Acum patru ani, soțul meu s-a îmbolnăvit. După ce și-a făcut analizele acelea obligatorii a fost depistat cu virusul hepatitei C. Am început să umblăm pe la doctori, a trebuit să facă un an întreg tratament cu interferon, care i-a dat reacții foarte greu de suportat și a trebuit să se pensioneze. După 20 de ani de muncă a primit 499 lei pensie. Rata era de 900 de lei pe lună, nu mai puteam s-o plătim așa că am făcut reeșalonare și s-a micșorat la 700 lei lunar. Dar nici așa nu am putut face față. Așa că Banca ne-a scos garso¬ niera la licitație. Prima licitație a avut loc în martie, a pornit de la 940 mi¬ lioane (lei vechi – n.r.). Nu a venit nimeni. Acum, pe 13 iunie, valoarea ei s-a redus cu 25%. Nu cred că o va lua cineva și se reduce la jumătate prețul. De aceea, aș vrea să o răscumpăr, dacă va fi cineva să mă ajute…”, a spus femeia.
Pe drumuri, chinuiți de regrete și deznădejde
Verginia regretă acum alegerea făcută în urmă cu patru ani, de a-și ipoteca garsoniera în speranța cumpărării unei case. Zice că a muncit din greu să cumpere mica locuință situată undeva, în cartierul Sud al urbei, și să o mobileze cu tot ce-i este necesar omului într-o viață. Åžtie că dacă nu va primi ajutor de la oamenii cărora se adresează prin acest articol, va fi nevoită să plece. „Altă alternativă nu avem. Va trebui să stăm toată viața de acum înainte în chirie pe undeva…. Dar ce fac cu lucrurile, unde să le duc, că n-o să pot niciodată să-mi mai cumpăr altele… Niciodată în viața mea nu m-am gândit că o să mi se întâmple așa ceva la bătrânețe… Că doar m-am străduit să am măcar un acoperiș sub care să trăiesc… Nici măcar n-am girat pe cineva vreodată, chiar dacă m-au rugat colegi de-a lungul timpului, tocmai de frica datoriilor pe la bănci. Åži acum, să pățesc asta… Toată munca mea să se ducă la alții… N-am de unde să mai cer ajutor. Am fost peste tot, și la Prefectură, și la Crucea Roșie, m-am înscris să mă duc și la Primărie… Dar n-au cum să mă ajute cu bani. Ultima speranță este la oameni, poate este cineva care poate să mă înțeleagă, să mă ajute…”, speră Verginia. Regretă că a făcut împrumutul, regretă lipsa înțelepciunii de a da banii înapoi imediat după ce a văzut că nu mai poate fi cumpărată casa dorită. O doare inima de toată munca ei de-o viață, pierdută într-o clipă de proastă inspirație. Åži este conștientă că oricât ar vrea, n-are cum să mai schimbe ce-a fost… „Nu vreau să ajung pe drumuri la bătrânețe… Poate este cineva care să mă ajute să ies din necaz”, zice, plângând.
Oricine crede că poate să-i ofere sprijin acestei femei și soțului ei, o poate suna la telefon 0727.676.738.
