Anamaria Cătănoiu, președinta Asociației „Potpourri” din Focșani, care se află într-un stagiu de pregătire de cinci luni, în calitate de asistent Grundtvig, în Messina, Sicilia, a călătorit, pe perioada vacanței de Paște, prin locuri despre care dorește să împărtășească, prin rândurile următoare, și cititorilor noștri.
Săptămâna trecută am avut parte de o frumoasă vacanță de Paști pe care mi-am petrecut-o vizitând puțin câteva locuri minunate din apropierea Messinei, dar și din Calabria, inclusiv orașul Reggio Calabria – reședința de provincie, să spunem așa. Am avut o săptămână încărcată în care am călătorit în Catania- orașul marelui compozitor Vincenzo Bellini, Milazzo, un frumos orășel înconjurat de ziduri aproape de Messina, Taormina, perla Siciliei și Reggio Calabria.
Catania este situat pe coasta de est a Siciliei, la poalele Muntelui Etna, cel mai mare vulcan din Europa. Este al doilea mare oraș din Sicilia cu o zonă metropolitană și este bine cunoscut pentru arhitectura sa barocă specială și design urban extraordinar (zona centrală a orașului este pe lista UNESCO a Patrimoniului Mondial, ca parte a orașelor aparținând barocului târziu de la val de Noto), consecințele erupției vulcanice din 1669 și a marelui cutremur din 1693 după care orașul a trebuit să fie reconstruit din temelii.
Orașul are o istorie datând de 2700 ani, dominată de culturi diferite (colonie greacă, apoi romană, s-a bucurat de o lungă perioadă de strălucire care a continuat și în epoca bizantină, în cea arabă și apoi normadă), a fost un centru comercial bogat, în principal datorită portului său. Catania este situat sub cel mai important vulcan activ din Europa și a fost distrus de mai multe ori în trecut de acesta. Rezultatul, un oraș unde găsiți o mare varietate de peisaje și arhitecturi, o mulțime de clădiri murdare și, de asemenea, foarte multe case abandonate, mai ales în munte.
Am vizitat Teatrul Bellini-templul european al muzicii, Piața Domului unde se găsește Catedrala Normandă (sau Domul- catedrala principală a orașului unde se află mormântul compozitorului Vincenzo Bellini), și Fântâna Elephant – simbol al orașului, și intrarea în eleganta Etnea, strada comercială principală. Am fost apoi în Piața Stesicoro, centrul original care conține ruinele Amfiteatrului Roman, Castelul Ursino construit de Frederic al II-lea al Suabiei, Palatul Biscari, mănăstirile benedictine, multe biserici cu arhitectură frumoasă și evident fântâni, piețele de alimente și pește, aflate chiar sub Piazza del Duomo sunt un loc plin de viață și de culoare pentru localnici și turiști. Piața de pește este cea mai aglomerată și mai exotică din toată Sicilia și se spune că aici se găsesc cele mai bune produse din pește din lume.
Locul unde se întâlnesc două mări
Revenind mai aproape de Messina, zona de nord a orașului se prelungește cu localitățile de mare unde arhitectura este specifică și vezi case de vacanță și bărci pe plaja care se întinde pe câțiva kilometri, lacurile din frumosul sătuleț de pescari Ganzirri unde se cultivă midii. Localitatea cea mai nordică este denumită Torre Faro și este un sat tipic pescăresc, simplu și cochet în același timp pe care turistul poate că nu l-ar lua în seamă dacă nu ar ști ce să caute aici. Punctul cel mai nord-estic al Siciliei și cel mai îngust din stâmtoarea Messina se găsește aici și este denumit Capul Peloro marcat simbolic de un far care se vede din multe părți ale Messinei; este deasemenea locul unde se întâlnesc cele două mări, Tireniană și Ionică, fără însă să existe o delimitare vizibilă între ele. Priveliștea este însă uimitoare mai ales că aici ești foarte aproape de Calabria și vezi farul corespondent de pe malul calabrez. O plimbare pe plajă, o cafea siciliană cu o prăjitură din pastă de fistic, aer curat și atmosferă liniștită și tradițională…și uite așa poți să petreci o dimineață minunată de mai.
Åži asta pentru că după amiaza am petrecut-o în Milazzo – un alt orășel medieval mirific, plin de istorie datorită poziției sale deosebite (scenă a numeroase bătălii și confruntări navale dintre cartaginezi și romani, așezat între două golfuri, tot în apropierea Messinei). Este și punct de plecare spre Insulele Eoliene. Aici am colindat printre străduțele pline de flori și case superbe, am admirat faleza și portul care sunt de nedescris, am admirat numeroase biserici, monumente și am urcat până la Castel, de unde se vede o priveliște uluitoare care îți taie respirația.
Așezat strategic pe un vârf de deal, cu o panoramă spre port și alta spre Insulele Eoliene, Castelul era în plină forfotă și pregătire pentru Ziua Artelor și artiști, fotografi, artizani, studenți își pregăteau atelierele pentru fotografie, pictură, ceramică, muzică și teatru. Apusul cădea încet, încet și luminițele au început să se aprindă, așa că atunci când am ajuns în port ca să luăm autobuzul înapoi spre casă, razele soarelui se împleteau cu luminile portului și frunzele de palmier….și liniștea s-a lăsat încet și în sufletul meu și m-am bucurat de toate lucrurile frumoase văzute și simțite.
Taormina și vulcanul Etna
O nouă zi, o altă destinație, tot la 5 dimineața te trezești ca să iei autocarul…dar merită. De data aceasta – Taormina, destinația preferată a turiștilor și a starurilor holywood-iene, platou pentru nenumărate filme. Evident, prețuri pe măsură. Dar așa cum se spune, este perla Siciliei, sediul a importante manifestări culturale și orașul unde Goethe a poposit o vreme pentru a scrie Călătoria în Italia în 1787, ceea ce a alimentat mitul Taorminei printre intelectuali, artiști și mecenații din Nordul Europei. De atunci orașul a fost una dintre etapele privilegiate din Grand Tour.
Fără cuvinte să vă descriu ce am văzut ca peisaj, în afară de arhitectura urbană care este extrem de aparte și întreținută, pentru că orașul este așezat la altitudine, pe dealuri, și de oriunde te uiți vezi apă, golfuri, stânci, plaje exotice. Am urcat până în punctul cel mai înalt, în localitatea Castelmola, unde am admirat o frumoasă panoramă a vulcanului Etna, și nu numai… și de acolo am coborât pe jos până la Taormina, printre flori, și flori, și flori… și mirosuri puternice de flori și castelul din Taormina. Åži pașii m-au purtat către Teatru grec- imaginea simbol a Taorminei, săpat în stâncă, deschis spre imensa panoramă a livezilor de citrice și a Mării Ionice, cu vulcanul Etna pe fundal, una dintre cele mai fantastice panorame de pe insulă.
Paște ortodox cu slujbă catolică
Ultimul, dar nu cel din urmă oraș vizitat a fost Reggio Calabria, unde am avut-o ca ghid pe Maria, colega și prietena mea calabreză care cunoște locurile. Am traverasat cu feribotul Metromare și după 35 de minute am coborât în portul calabrez. Faleza este lungă, plină de palmieri și clădiri vechi, apa este limpede și clară, plină de pești și meduze. Am vizitat și aici Domul (catedrala principală) și Castelul care din păcate este momentan în restaurare și l-am admirat doar prin exterior, după care am colindat străzile principale pline de magazine, și oameni, și mirosuri îmbietoare de bunătăți tradiționale. Deja oboseala și-a spus puțin cuvântul pentru că nu am mai putut ține ritmul alert cu care am început săptămâna și am preferat să mă plimb și să admir oamenii, locurile, să gust înghețată și granita, să mă bucur de soare și de vacanță.
Săptămâna s-a încheiat cu Sărbătoarea Pascală pe care am petrecut-o simplu, liniștit, la biserică, la piață pentru câteva cumpărături și apoi cu Maria și Laura, gătind pește și salate de sparanghel, zucchini și vinete, gustând vin roșu de la producători și în loc de cozonac, o plăcintă cu ricotta și fructe uscate, foarte bună. E adevărat că atmosfera nu e aceeași ca la noi și nici nu are cum să fie, de vreme ce ești singurul care petreci Paștele, dar prietenele mele au respectat această zi și au petrecut-o alături de mine așa cum și eu, la rândul meu, am respectat tradiția lor.
Important este ce simți din punct de vedere religios, iar pentru mine slujba la biserică, chiar dacă a fost catolică, a fost extrem de importantă pentru că m-am rugat tot în sinea mea, așa cum am învățat și cum am făcut o viață întreagă acasă.
