Îi vedem la ușa Bisericilor sau chiar în interior, în timpul slujbei, îi vedem pe stradă cu iconițe și făcându-și Sfânta Cruce. Sunt cerșetori. Femei cu copii în brațe, oameni în vârstă sau schilodiți de lipsa vreunui membru, invocând credința, caută ajutor. Unii au făcut din acest lucru un mod de viață.
Trăiesc din întinsul mâinii, nu au avut niciodată o slujbă și poate nici nu au fost ajutați în vreun fel să o capete. Când cerșesc, nu o fac oricum ci pentru a stârni mila folosesc cântece religioase, iconițe sau invocă numele lui Dumnezeu. Pentru că se confruntă cel mai des cu acest fenomen, care de multe ori se desfășoară la ușile bisericilor, preoții spun că și săracii sunt ai noștri numai că trebuie încurajat doar actul de milostenie nu și cerșetoria. „O definiție a Bisericii este cea pe care o dă Sfântul Apostol Pavel, atunci când vorbește despre toți creștinii, care sunt mădulare ale aceluiași corp, iar Hristos este capul Bisericii. În sensul acesta, însemnele Bisericii nu sunt doar ale unor oameni, ale ierarhilor sau ale slujitorilor ci sunt ale tuturor. Libertatea de a le folosi o are oricine. Evident, când însemnele sunt folosite în scopuri care lezează imaginea lucrurilor sfinte, atunci e normal ca toți să fie scandalizați, dar cred că în acest caz, nu este vorba despre așa ceva. Folosesc însemnele pentru a stârni mila, interesul celor de lângă ei, nu ai cum să îi oprești să facă așa ceva”, spune preotul Oscar Frunză, protopop al Protoieriei II Focșani.
Preoții afirmă că și cerșetorii sunt creștini, la rândul lor își pot face semnul Sfintei Cruci, pot invoca numele lui Dumnezeu, pot folosi o icoană. Cerșetorie nu, dar milostenie da. „Biserica are rostul să educe în sensul acesta pe unii și cred eu că cei care au legătură cu biserica și sunt nevoiași au demnitatea de a nu întinde mâna. Am să aduc aici în discuție ceea ce spunea Ilie Miniat, unul dintre cei mai mari predicatori ai ortodoxismului, și anume că atunci când faci milostenie trebuie să ai în vedere patru criterii: cui dai, cât dai, cum dai, când dai”, spune preotul Oscar Frunză. Detaliind, toate aceste criterii fac referire strict la actul de milostenie în concordanță cu nevoia celui care se află într-o situație dificilă. Este de preferat să faci milostenie celui care are o nevoie reală, iar ceea ce dai să fie corelat cu nevoia acestuia, să dai cu toată inimă și fără să aștepți beneficii, de orice natură, iar în ceea ce privește ultimul criteriu este important de știut că este bine de făcut milostenie atunci când celălalt are o nevoie acută și nu după ce și-a rezolvat problema.
